Sfaturi grele pentru zile usoare

Finalul de an te prinde de cele mai multe ori cu rezolutiile in vine. Asta pentru ca dupa ce tragi si tragi, la fina l(la orice final), ai revelatii. La mine stiu ca asa e. Revelatii de orice fel se aduna la final de an: profesionale, sentimentale, relationale la modul general. Si incep sa le analizez pe toate partile: aici am facut bine, aici nu, aici de asta s-a intamplat asa. La un punct, innebunesti. Sau daca nu innebunesti, ai cele mai mari sanse sa devii un sihastru. Adica, pe romaneste, asa te-ai baga intr-o pestera si nu ai mai iesi de acolo pentru vreo 3 ani, cel putin.

Anul asta insa, am schimbat placa. Si in loc sa imi las mintea sa le rumege din nou si sa se autocompatimeasca, am mers putin mai departe si m-am fortat. M-am fortat, frate! Nu sa fiu optimista neaparat, dar sa le accept pe toate asa cum vin si sa gasesc solutii pentru ele. Adica, pe scurt, sa fiu productiva eu cu mine insami. Si cu viata mea.  There for, dupa o perioada de lamentare, mi-am tras niste pumni, m-am uitat in oglinda si am zis : "Ok, and now let`s do things a bit different, dude(ette)!"

Mai jos, va las, inspre ajutorare o serie de actiuni/fraze/remodelari. NLP, in PLN("N" vine de la "nostrum", sa fie clar)!

1. Focus on what you can learn and earn, not on what you have lost(suna mai bine in engleza, n-am ce face)- La mine, tot anul a fost prost. Sau a mers in suturi. Iar la final, am mai primit un sut, asa..festiv. Asa ca m-am reconfigurat, dupa zile de lamentari, care mi-am dat seama ca nu ma ajuta cu nimic. De fapt, ma ajutau sa ma adancesc intr-o gaura neagra a depresiei. Asa ca am analizat lucrurile constructiv si am inceput sa astern planuri si solutii in minte si pe hartie. Daca vreti, un SWOT personal, care m-a ajutat sa reconfigurez un traseu. Daca e greu? Daaaa, e greu, dar te remonteaza. Inveti, accepti si reconstruiesti, mama ma-sii de treaba. Dar pentru asta trebuie sa te fortezi nitel. Iti zic eu ca merge.

2. Schimbarea nu e rea. Nici suturile in fund nu sunt- Pentru ca schimbarea iti forteaza limitele. In plus, cand usile ti se inchid consecutiv intr-un domeniu, nu insista ca un capcaun cu palosu` gros la poarta lor, ca s-au inchis cu un motiv de la bun inceput. Pentru ca tu sa intelegi ceva. Iar eu, abia la final de an am inteles. Asa ca, reconfigurare traseu, reactivare persoane, remotivare, remodelare personala. Afla la ce esti bun, treceti numele persoanelor din network in lista, vezi cum le-ai cunoscut, cum ai interactionat cu ele, pentru ce servicii te-au recomandat sau apelat la tine si regandeste-ti toata viata, daca e nevoie, in functie de asta. De cele mai multe ori, nu ne dam seama de micile hinturi pe care le arunca Divinitatea, dar in momente de liniste si detasare poti face calcule exacte si reconfigurari profi. Imbratiseaza schimbarea si intelege ca lucrurile se intampla cu un motiv, pentru ca tu sa intelegi ceva. De fiecare data. PS: Mi-a luat doua zile sa fac lista si dupa mi-am dat seama o mare parte din oamenii pe care ii cunosc ma recomanda pentru ceva, iar eu alegeam incontinuu sa fac altceva. Pfff!

3. Find beautiful people- nu, nu din aia scosi din reviste, ci oameni misto, care sa te motiveze, cu care ai ce sa discuti. Elimina oamenii nocivi sau macar alege sa nu te mai intalnesti atat de des cu ei. de cele mai multe ori, preluam atat de mult din starile si problemele celorlalti, incat ajungem sa credem ca sunt ale noastre. Asa ca daca esti intr-o situatie ca asta, ALEGE pur si simplu daca sa iti fie bine sau nu. Si asta e greu, pentru ca durerea, rusinea si victimizarea te fac dependent, stiu. Sau macar acorda-ti un ragaz. Te duci frumusel in baie, umpli cada cu apa si cu sare, plus niste bete parfumate de salvie si te cureti instant de grijile altora(Pentru a o da in nebunii, sarea curata foarte bine, la fel ca si salvia. si nu ma refer la piele, stiti voi, buju-juju). Dar a avea oamenii misto pe langa tine, cu care sa vorbesti, care sa ajute in orice fel, e wunderba. Trebuie doar sa iti doresti asta.

4. Talking is good- Nu tine in tine, spune problemele sau situatiile pe care le ai altora, fara a-i incarca. Daca o dai in gluma si faci misto de situatie, e clar ca nu esti impacat inca cu ea (oricare ar fi ea, situatia). Daca o dai in isterii si lamentari, e clar sa vrei sa fii victima. Gaseste o cale de mijloc si incearca sa le prezinti situatia detasat, in ideea de a gasi solutii impreuna. Dar nu povesti tuturor, nu facem un trend din asta, doar gasim solutii. Si focus on another thing: cu cat inlocuiesti cuvintele negative cu suratele lor pozitive, world will be a better place. Iar tie, o sa iti fie de o mie de ori mai bine, pentru ca in felul asta, iti pacalesti putin creierul sa se focuseze pe altceva.

5. Renunta la vinovatie- Sigur, lucrurile se intampla pentru ca tu le-ai facut sa se intample asa, fie ca vorbim de profesie, fie ca vorbim de relatii, fie ca vorbim de orice. Tu ai facut alegerile, tu ai insistat in ele, tu ai generat concluzia. Dar la fel cum au fost facute, pot fi si desfacute. La fel de bine si la fel de frumos. Deci reununta la vinovatie si drame inutile, it will be ok.

6. Proiecteaza- Proiecteaza lucruri misto, proiecteaza intalniri cu oameni misto, reconfigureaza-ti gandurile si forteaza-ti mintea sa emita altfel de ganduri decat cele negative. Pe furca lui Trident, e greu, e ca si cum te-ai lupta cu morile de vant, dar sa stii ca si rezultatul este pe masura. Picture this: perfect life, with perfect people, with the perfect man. Vizeaza, fantasmeaza, orice ajuta si orice se intampla.

7. Fa lucruri bune- Daca tot ai o stare de rahat, incearca sa ii ajuti pe altii. Asa, te ajuti si pe tine. Fa o fapta buna, da un share, da un like, adu oameni impreuna, da niste haine, fa o recomandare. Orice. O sa vezi ca incet-incet, asta o sa iti schimbe starea de spirit si simplul fapt ca cineva iti multumeste pentru un minim efort pe care il faci, conteaza al naibii de mult.
Si da, uita-te atent la semne, atentie la ce simti cand vorbesti si te intalnesti cu oameni. Pentru ca si e un ajutor pe care ti-l dai singur. Te ajuta sa scapi de tot ce este toxic si iti va da in timp o stare de bine. Nici sa zambesti n-ar fi rau, chiar daca nu iti vine. Cam asa cum zambesc eu cand scriu textul asta.

O sa ma opresc aici, la 7, cifra magica din basme, asta inainte ca Fat Frumos sa se dea de trei ori peste cap si sa...sau nu era Fat Frumos? Iertati-ma, la asta inca mai lucrez inca.

A, era sa uit. O multumire la final de zi pentru Barbos nu strica. Stii tu, pentru ceea ce ai, pentru lectiile pe care le inveti, pentru persoanele din jurul tau.

Sa fie cu folos!

Esti om?

Initial, am vrut sa scriu despre moarte. Parea un subiect potrivit, luand in considerare contextul de azi, in care aproape 40 de oameni si-au pierdut viata intr-un club din Bucuresti. Despre moarte, ca statistica insa, vorbeste toata lumea. Iar eu nu sunt toata lumea. Sa facem cunostinta, insa: sunt acest Keanu Reeves dubios si atipic, pe care lumea in catalogheaza ca ciudat, de cele mai multe ori...si greu de integrat intr-o societate de consum. Imi pare bine.
Voi, insa, cine sunteti? Sunteti printre cei care isi plang mortii? Sau poate printre cei care invenineaza blogurile, televizoarele si online-ul cu ura suprema? Sau poate printre pareristii care le cunosc pe toate, brusc? Sau sunteti OAMENI?Ca eu despre oameni vreau sa vorbesc. De fapt, despre cum am uitat sa fim ca ei.
Inainte de a arunca fel si fel de invective, cum ca s-a trezit si asta sa vorbeasca, respira putin si lasa-ti sentimentele de inversunare sa se domoleasca. Doar asa putem vorbi. Dupa care, pune-ti intrebarea: sunt OM?

***
Recunosti ca esti om cand inca mai ai lacrimi sa iti plangi mortii.sau viii. Te eliberezi si pe tine, si pe ei.
Sau cand spui o rugaciune sau cand aprinzi o lumanare pentru oricine altcineva in afara de tine.
Atunci cand empatia te cuprinde si sari sa ajuti, cum poti(nu cum impune turma), inseamna sa fii om.
La fel si atunci cand cuvinte frumoase iti ies pe gura, in locul mortilor,ranitilor,ambasadelor si injuriilor catre ceilalti. Tot om esti cand te uiti la cer, la o frunza, la iarba, la alti oameni si le vezi ca sunt atat de simple, frumoase si neconditionate, incat te apuca un zambet stupid si detasat in coltul gurii.
Stiu, e greu sa te dezbari de lucrurile nocive care te macina pe interior, de furie, de teama, de frica, dar incearca exercitiul asta macar o zi si vezi ce schimbare iti aduce.Pana la urma, linistea ta e singura care iti mentine sanatatea si echilibrul.
Cu totii avem frustrari. Vrei sa iti povestesc de ale mele si de cum este sa te descurci o luna fara bani, in care toate cheltuielile vin peste tine? Nu! Stiam eu, ca si tu ai trecut prin ele, ce Dumnezeu!
Dar nu lasa frustrarile sa te defineasca, pentru ca tu nu esti frustrare. Nu esti bani. Nu esti teama. Nu esti ura. Stiu ca iti aduci aminte de tine si altfel, poate ca usor in ceata, dar iti aduci aminte ca nu erai asa. Si acum ca am stabilit ce nu esti, incearca sa descoperi singur ce esti. Esti un OM. Fara alt determinant. Ca de fapt, de la determinantele astea, ne apuca spumele.

***
Acestea fiind zise, raspanditi bunatate si frumos prin toti porii!

PS: Si legat de cazul de azi, sigur, lansati acuze si gasiti vinovati, daca a preveni este ideea din spate... daca a salva alte vieti..este ideea din spate. Dar daca ideea din spate nu este altceva decat o refulare cumulata si colectiva (iertat sa-mi fie cuvantul), opriti-va. Intentia nu este benefica pentru nimeni: nici pentru cei care au murit, nici pentru cei vii, nici pentru noi, astia de langa ei.
Ca sunt vinovati si ca trebuie luate masuri, stim cu totii. Ca trebuie semnalizate prin constrangeri vizuale sau verbale, si asta stim. E de dorit sa fie facut. Dar impartirea in tabere extremiste nu reprezinta decat un mare pas catre autodistrugre. Si mai si condamnati islamistii, cand voi...voi, va apropiati de ei ca si manifestare.

Love and peace.

Top 10 lucruri pe care nu e recomandat sa le faci cand ai 30+(pentru ca d-aia!)

Cand ai 30+, dragii babei(ca mosul e plecat dupa lapte, faina si zahar), lucrurile se schimba putin. Prioritatile ti se dau peste cap, isi schimba ordinea haotic in functie de evolutia ta si te trezesti brusc ca nu mai esti iepurele topaitor de acum 5 ani, cand varsta iti permitea orice. La 30+ devii cumpatat(ma rog, discutabil). Si chibzuit. Si matur..si cauti stabilitatea in tine, iar mai apoi in altii. Iar asta te schimba radical in ochii privitorului.

Cu toate astea, sunt oameni care ajung la 30+ si sufera o amnezie de decada, incurcand-o cu varianta out-of-date 20+. Mai rau, 15+, cand inca cereau bani parintilor sa scoata o fata la un suc. Nu e de blamat, ca invatam toleranta. Dar pe langa toleranta, apare si selectia automata: auzi, ma, dar de ce sa imi pierd eu timpul cu asta? Deh, nesincronizare de prioritati. Si uite asa lumea pare uluita de schimbarea care are loc in tine, in timp ce tu te gandesti cum ai putut sa fii asa pana acum. Adica...asa??(ih)

La 30+ e destul de nasol daca:

1. Invoci ca ti-e frica de o femeie/un barbat, ca te intimideaza. Si ca nu poti intra in vorba cu el/ea. Ce ar putea sa faca? Sa ia un topor si sa iti hacuiasca jumatate de bloc? Banal si copilaresc. Atata vreme cat ai o gura, doua urechi si iti aduci aminte sa fii tu, problema e deja rezolvata.

2. Sa iti imaginezi in detaliu relatii cu X sau Y, fara a face nimic concret. Stiu ca ai auzit de legea atractiei, dar nu functioneaza asa smecheria. Surpriza! Trebuie sa misti tu ceva pentru a declansa domino-ul. Adica...sa actionezi. Vrei, ti-e permis, iei. Nu, asteptam urmatorul. Exista si situatii aparte, in care te sperie noua situatie si vrei sa fugi pe mare, pe o pluta, cu rechini in jurul tau, sa simti adrenalina si sa uiti ca mai si simti din cand in cand. Asta nu se pune.

3. Dupa primul "buna", sa o arunci pe eterna fascinanta "la tine?" sau "la mine?". E nasol rau, pentru ca il faci pe celalalt sa se simta folosit. Plus ca tradeaza o atitudine ireversibila de iepure topaitor, incapabil de a oferi mai mult pentru el, in primul rand, nu pentru celalalt. Daca mai si zici : la tine, ca eu stau cu ai mei, batalia e deja mucificata pentru posteritate.

4. Daca nu stii ce e aia o floare si o atentie. Valabil si pentru ei, si pentru ele. Dincolo de toate, suntem animale sociale, sa nu uitam asta. Iar ca orice animal social, ne place sa vorbim, sa ne imprietenim, sa ne flatam orgoliile(nu peste masura). Daca esti in categoria 30+ si nu ai facut asta niciodata, intoarce-te la 15+ si rezolva ce ai de rezolvat. Mai intreaba si pe la 40+, ca iti vor vinde din secretele meseriei.

5.  Te plangi incontinuu. De job, de bani, de prieteni, de iubiti, de pisica, de catel, de masina care te-a lasat la greu, de ceilalti care au mai mult succes.Cam de rahat, ca nu faci decat sa ii sufoci pe altii cu problemele tale, fara ca tu sa faci nimic concret in sensul ala. Problemele tale sunt ale tale si atat.

6. Sa zici ca poezia, beletristica si teatrul sunt de rahat. Sigur, e o chestiune de gusturi, nu tuturor ne place sa ne uitam la fotbal.Si atat. Unii isi hranesc sufletul cu epitete, metafore si fire narative. Pentru ca le place.

7. Sa nu stii sa asculti. Si sa vorbesti incontinuu despre tine si despre tine. Si despre tine. Si sa nu ii lasi celuilalt loc de nici macar un DA.

8. Sa iei in deradere tot. Si pe toti. Ca asta iti umpla tie orgoliul. Pana dai peste unul care are cuvintele la el si te da cu mucisorii de toti peretii, doar pentru ca ai vrut tu sa faci o gluma nesarata, pe care ai considerat-o o adevarata capodopera personala.Sa te tii atunci. 

9. Sa crezi ca discutiile sunt inutile. Nu tuturor ne place sa vorbim singuri, asa ca de cele mai multe ori, cei mai multi dintre noi, gasesc alinare intr-o chestie care se numeste extraterestrial..conversatie. E o chestie plictisitoare, care nu te ajuta decat sa il cunosti mai bine pe cel din fata ta. 

10. Sa te joci prosteste. Jocul are si el scopul lui, atata timp cat e bine dozat. Dar de aici si pana la a te juca precum o junica in livada bunicii pana vomiti iarba, e...e! Atata vreme cat e impartasit si increngasit, jocul e minunat. Cand il folosesti pentru manipulare exclusiv, devine deranjant. Mai ales pentru un altul care stie si el sa se joace. 

Acestea fiind zise, spuneti-mi si mie ce se intampla cu noi? Barbati care devin femei, femei care devin barbati, scenaristici si iluzii si pic de rabdare. Mi se intampla doar mie sau e criza de 30+?

PS: Si da, jurnalistii scriu despre persoanele din viata lor, pe care le transforma in personaje sau in itemuri intr-un top 10. Pentru ca atat ii duce capul. Si penelul. Mea culpa. :)

Imi place de Harap Alb.

Si tocmai cand am inchis zgomotos laptopul, dupa ce m-am uitat pentru a doua oara la "Secretul lui Adaline", m-a lovit. Am pufnit zgomotos din nari si m-am ridicat sa iau din nou laptopul, de data asta pentru a-l deschide. M-a lovit inspiratia, lucru care nu mi se mai intampla deloc in ultimele luni. Mi-am aprins o tigara si mi-au pornit degetele pe tastatura. Inca nu m-am hotarat daca asta este confesiunea unui om nebun, o refulare sau pur si simplu o constatare, dar m-a lovit. 
.....
Bai, cred ca intr-un mod ciudat, m-am indragostit de Harap Alb. Nu stiu daca datorita efortului pe care l-a facut pentru a ne reintalni intr-un nebasm, in viata asta, stangaciei in a face glume si a-si pune masti sau o ochilor negri cu gene lungi. Desi as putea sa jur ca Harab Alb era blond cu ochi albastri. Ei bine, eu am schimbat putin povestile si l-am inlocuit cu un barbos cu ochii negri.
Ceea ce stiu sigur este ca atunci cand l-am vazut la poarta castelului, mi s-au taiat picioarele. Si suflul. Ca o Ileana Cosanzeana veritabila, l-am ignorat cu succes vreo 2 zile, moment in care ne-am intalnit la un ospat cu ceilalti curteni. Mi-a dat cu pretiozitatea de pamant, incepand sa faca glume, de parca o printesa s-ar preta vreodata la glumele unui razboinic milenar.
 El ma petea si s-a asigurat ca toti cei de la masa isi dau seama de asta. Si ceilalti, de pe o raza de 10 km de jur imprejur. Na, castelul e mic.
 Nu numai ca si-au dat seama, dar deja incepusera sa susure-n barbi: Uite-i si pe astia doi, continua de unde au ramas in viata ailalta. Am mai vazut asta. Si pe asta, oare reusesc sa treaca de ultimul hop?
Trei zile si 3 nopti a durat tarasenia, timp in care i-as fi dat pace, de m-ar fi lasat. M-am rasucit si pe o parte, si pe alta, tot incerc sa evit si sa fug din calea vorbelor lui copilaresti, poate-poate s-o plictisi si o pleca acasa. A facut-o, doar pentru a se reintoarce pe calul lui alb negruliu batos. Atunci i-am auzit pe curteni urland ca din gura de sarpe: Ileaaanoooo, vine dupa tine! Deschide poarta castelului!
Nu m-am indurat, decat in ultima secunda, cand i-am vazut incapatanarea. Nu planuia sa opreasca, ci sa mearga inainte, asa ca m-am inarmat cu vorbe, clipit din gene si ceva parfum, pentru a vedea unde duce amuzamentul. A functionat. De ambele parti.
L-am acuzat dupa ca nu este sincer, fata de el in primul rand. Si ca ii place sa fuga. Si lui. si sa se mascheze mai mult decat e necesar la fiecare bal. Si l-am rugat sa facem un exercitiu de sinceritate, in care toate mastile cad. De tot.  A functionat pret de o ora, suficient cat sa imi dau seama de sufletul frumos pe care si-l ascunde bine de tot sub ele.
Iar apoi s-au inventat telefoanele. Si job`urile, Harap Alb si-a luat laptop si a inceput sa imi citeasca postarile:)

The end.

Vreau sa fiu ca ceilalti?

S-a uitat Claudiu la mine lung si mi-a spus, dupa un moment de concentrare: "Tu o sa ai un copil pana la finalul anului. Simt asta. O sa fie baiat si o sa il cresti singura, pentru ca asa vrea copilul, nu tu. El te alege pe tine si el asa vrea sa fii, e tema ta". Era sa ma buseasca plansul cand mi-a spus asta. am inghitit in sec si i-am explicat ca m-am saturat, intr-o refulare absolut coplesitoare. M-am saturat sa alerge lumea dupa mine, sa primesc propuneri, sa incerc, sa experimentez, in speranta ca poate se leaga ceva. Si ca m-am saturat de pronosticuri si preconizari,  eu vreau sa fiu ca ceilalti.
Atunci mi-a zis: "Tu esti si proasta, pe deasupra si ma superi. Cum vrei tu sa fii ca ceilalti? Tu nu vezi cum arati si cum te comporti? Nu vezi ce personalitate ai? Cum crezi ca ar putea vreodata cineva sa tina pasul cu tine? Accepta-ti conditia, accepta cum esti si nu incerca sa fii ca restul, nu e cazul." Si iar era sa ma buseasca plansul, simteam nodul cum imi sta in gat si incercam sa ii evit privirea sfredelitoare, pentru ca stiam ca are dreptate.
 Dar...cum adica eu nu sunt ca altii? Dar vreau si eu povestile alea frumoase, in care el ii pune inelul pe deget si ea suspina, si se uita gales, si fac nunta si aia e, traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Povestile alea de adormit copiii, in care toata lumea e fericita, lucrurile sunt simple si merg de la sine. Dar ce sunt eu, gluga de coceni? Eu de ce sa nu am asta?
Dupa pronostic, am stat si am rumegat putin lucrurile si am realizat ca are dreptate. De fapt, comparatia e cea care ne omoara spiritul si sufletul. E cea care te face sa devii frustrat, fara a avea neaparat vreun motiv. E cea care te face sa vrei ce are celalalt, chiar daca tu stii ca poate ce are celalalt nu este inspre binele tau neaparat.
Asa ca am lasat-o mai usor si am zis sa vina catre mine ce e benefic pentru mine. Dupa care au venit:oameni,povesti,trairi,experiente. Si mi-am dat seama: Eu chiar sunt proasta.Pierd cele mai misto lucruri, focusandu-ma pe o singura treaba,care nici nu ma ajuta in vreun fel.
Ce-i drept, toti oamenii aia erau casatoriti, iar copiii misunau prin jur la discutii, chiar daca nu erau ai lor. Asa ca ceva-ceva, tot e la mijloc, ii dau eu de cap.