Turcescu spune "Pa" Realitatii

Mi-am inceput dimineata incercand sa ingurgitez o informatie care nu se lasa ingurgitata si pace: demisia lui Turcescu de la mamutul Realitatea. Nu a picat ca un soc, dar a picat putin stramb, cum pica, de altfel, orice informatie intr-o zi de luni dimineata.
Va avertizez de la bun inceput ca acest material nu se vrea a fi o oda inchinata lui Turcescu. Cu siguranta se vor gasi multi care sa faca asta sau care sa-i dea in cap, pe la colturi de forumuri si platforme de social media. Cu toate astea insa, nu pot sa nu recunosc ca Turcescu se numara printre putinii oameni de televiziune pe care ii respect, ca si prezenta, incisivitate si...de ce nu, verticalitate.
In termeni obiectivi, demisia lui poate fi tradusa simplu printr-o intrebare: "Cum poti genera buzz social si mediatic intr-o fractiune de secunda?" Raspunsul este pe atat de simplu, ca si intrebarea: "Anuntand ca iti dai demisia de la un mare trust, unde te-ai rotunjit ca brand si ai creat suficienta notorietate cat sa iti poti permite sa faci asta".
Ce se va intampla in continuare a fost deja dezvaluit, partial: aparitia unui nou blog(in luna august) da de inteles ca jurnalistul Turcescu vrea sa-si obtina independenta ca brand si sa-si construiasca un alt tip de notorietate: cel pe online, domeniu inca insuficient exploatat.
O sa moara brandul Turcescu? Cu siguranta nu, pentru ca avantajul proclamarii desprinderii de trust duce la ofertare multipla si la eliberarea de constrangeri editoriale. Drept pentru care, preconizez ca jurnalistul Turcescu va juca acum numai pe cartile lui, obtinand avantaje atat de la putere, cat si de la opozitie. E un deziderat la care aspira orice jurnalist, trebuie sa recunoastem. Deziderat pe care insa foarte putini si-l pot permite. Iar Turcescu este unul dintre acesti foarte putini.
Ce-i drept, asta este inceputul inspirat pentru orice campanie de imagine sau de marketing de imagine: lansezi un instrument de comunicare(blogul), pe care-l dezvolti pornind de la un boom informativ: "ma desprind de Realitatea si imi declar independenta". Feedbackul se poate observa deja, la numai cateva ore de la aparitia informatiei. Pe pariu ca "razboiul" de informatii se va duce exclusiv pe online, pentru generare de continut? Cam de cate ori credeti ca va fi citat blogul lui Turcescu... ca si sursa? Va zic eu, de suficient de multe ori incat sa genereze un trafic de va sta inima in loc.

Surpriza lu` Turcescu

In mod clar, unul din elementele cheie ale confruntarii a fost "surpriza" venita din partea organizatorilor. Foarte bine pozitionata la finalul dezbaterii, rolul surprizei a fost acela de a rupe monotonia unei structuri cursive si de a propune un alt nivel de provocare. Cei doi combatanti au primit cate un "cadou" din partea organizatorilor, regula fiind ca acestia sa desfaca minunatia doar dupa ce vor raspunde la intrebarile moderatorului. Care intrebari, nu mai era o supriza pentru nimeni ca vor fi de atac. Provocarea lansata nu a fost insa de a raspunde la intrebari, ci de a jura pe Biblie pentru veridicitatea celor spuse.
Si aici a inceput amuzamentul: Geoana a ezitat inainte de a pune mana pe Biblie,iar mimica faciala i-a incremenit. Pentru un observator intr`ale decodarii gesturilor, asta inseamna ca pentru a exista aceasta stare de fapt, trebuie sa existe o tensiune/presiune interna. Ori tensiunea interna nu poate fi decat o minciuna sau un raspuns ceva mai departe de adevar.Mai mult, faptul ca GEoana nu a tinut mana permanent lipita de Biblie in timpul rostirii juramantului, tradeaza nervozitate si neincrederea de a-si lipi mana de un obiect incarcat simbolic, un obiect sfant, care e punct de reper spiritual pentru alegatorii lui. Faptul ca si-a dezlipit mana de Biblie tradeaza, din nou, frica de a intra in contact cu un alt tip de justitiar- cel suprem.
La Basescu, lucrurile au fost mai simple: a rostit juramantul repede, uitandu-se in ochii lui Turcescu si ai romanilor(prin intermediarul numit camera).REpede, scurt, de parca vroia si el sa scape sau sa se lepede de juramant cat mai repede.Dar gestual vorbind, nu a avut scapari.

Marea confruntare: runda a doua

Pentru a doua oara luna asta, imi screm creierul sa fac analize pe discurs. Asta dupa ce am aflat si citit recent ca un/o anume Ariel mi-a luat bucati din posturile de data trecuta si le-a publicat, cu numele meu, pe forumul Vox Publica. (Multumesc pe aceasta cale pentru mediatizarea numelui). Revenind, o sa ma rezum la cateva fraze numai, pentru ca restul le gasiti pe facebook si twitter, unde am postat reactii in real time, so to speak.
Ce am avut in seara asta, pe ultima suta de metri de campanie? O confruntare acida, plina de replici taioase si de priviri ucigatoare aruncate intre pupitrele Basescu si Geoana. O confruntare dirijata eficient de un Turcescu nervos si acid, care a intrat tensionat in direct. Ca o mica paranteza, obiectivitatea lui Turcescu este un alt punct de care s-au legat toti cei care au comentat in timp real dezbaterea. Parerile sunt impartite, iar liniile trasate deja. In timp ce unii il acuza de partinire (pro GEoana), altii ii lauda obiectivitatea si taria de caracter de a potoli combatantii din ring. Personal, oscilez intre cele doua, remarcand totusi tendinta lui Turcescu de a se clasa cat mai aproape de tiparele obiectivitatii. Cu mentiunea ca, intr-adevar, Basescu a fost intrerupt de mai multe ori decat Geoana, dar aici intra in discutie si alti factori:concizia combatantului, coerenta, capacitatea de a surprinde esenta si intuitia excelenta a lui Geoana de a-l provoca verbal permanent pe Basescu.
Am avut insa acelasi public dezlanat si deloc disciplinat, care a suplinit, pe alocuri, rolul aplaudacilor din campaniile electorale.
Dar sa incepem analizele. In odine alfabetica.