Fuerza Bruta: Beyond all human limits

Fuerza Bruta e numele unui proiect cat se poate de spectaculos. Se tot vorbeste despre ei de ceva vreme, mai pe ascuns, mai prin cercuri exclusiviste, mai pe bloguri. Pe scurt, sunt o grupare de indivizi(acrobati, atleti, professional dancers) care au introdus pe piata, printre altele, conceptul de live aquatic: bazine imense din plexiglass, umplute partial cu apa, in care se arunca cu tupeu ba domni, ba domnisoare(a nu se incerca acasa!). Pe langa asta, cei de la Fuerza Bruta declara ca spectacolele lor sparg barierele limbajului, pentru a duce la extrem sentimentele publicului, publicul nefiind in siguranta emotional vorbind, in nici unul din momentele showului.
Se platesc bani grei pentru a avea acces, ca si spectatot, la spectacolele lor, dar parca nici cei aproape 100$ nu mai conteaza atunci cand le vezi acrobatiile dement de periculoase. Anul trecut au reusit sa cucereasca NY City, vara asta migreaza inspre Miami, sa le suceasca si lor mintile si gaturile(metaforic vorbind).
Da` uite ca rusii(din nou, rusii) au profitat de pretul lor piperat(vorba vine!) si i-au adus la Eurovisionu` de anu` asta, unde bajetii si fetele de la Fuerza Bruta au facut cel mai tare show posibil, un fel de mix intre showurile pe care le prezinta ei prin toata lumea.

Do you fancy Vitas Bumac?Ia liubliu Vitas.

Vitas Bumac este rus. Unul din sutele, miile de rusi care au dus cultura ruseasca mai departe in lumea democratiei si a abjectului desfrau, sporindu`i valoarea cu fiecare nota. CA si Dima Bilan, este un personaj atins de occidentalism, dar care pastreaza nationalismul in cotele lui cele mai inalte. Spre deosebire de Bilan, insa, occidentalizarea nu este foarte vizibila,capitolul imagine si creatie purtand inca amprenta Mama Rusia.
CE mi-a atras atentia la Bumac este vocea, care este foarte cizelata, dar in acelasi timp, lejer obtinuta. Adica nu se observa fortarea in atingerea unor note foarte inalte. Melodiile marca Bumac sunt foarte grele, duc aproape inspre un public de nisa, dar cei care stiu sa aprecieze calitatea, le vor savura pe deplin.
Daca va suna cunoscut numele, Vitas BUmac a reprezentat Russia la Eurovisionul din 2006, daca nu ma insel, cu Opera2. Fabuloasa melodie, cu o imbinare de stiluri isteric de armonioasa.
Voce fabuloasa, linie melodica fantastica(pentru cei care gusta genul, iar videoclipurile facute in stilul dilemlor rusesti, abstracte(Tarkovski style). Propun sa va dezbracati de hainele comunismului inainte sa ascultati piesa. O sa vedeti de ce.

Iar aici ai o varianta de melodie soft, mai calma:

PS: Pentru Alexa

Thumbs up for Moldova!

Gustul amar al esecului Romaniei(nu ca nu am fi meritat`o, evident) mi-a fost inmuiat de doua performances(sa nu zic..cantari sau prezente scenice): una a fost cea a Estoniei si cealalta, a revolutionarilor din Chisinau. Estonia a avut o simfonie urbana de toata frumusetea, melodie pe care eu o vad fie pe colana sonora a unui film, fie intr`un spot dramatic si plin de adrenalina la masini( a se vedea, spre exemplu, Meravigliosa Creatura-Gianna Nanini, din reclama binecunoscutului brand italian de masini)


Cat despre cei din Moldova, ei au fost la mare inaltime horistica si recunosc ca am ranjit atunci cand am auzit melodia. Simpla, alerta, frumoasa ca si concept de punere in scena. Ce pot sa zic, am fost batuti la cur rau de tot, ca obrazul il tot bate tovarasu` Voronin de ceva vreme.

De la rusi vine..showul!

Am vorbit de ai nostri, ii iau acum si pe ai lor. Adica pe ai rusilor. Nu pe reprezentantii la Eurovision, banala si inmuiata in acorduri/armonii rusesti traditionale..ci pe rusi, ca organizatori. Spectacolul a fost incredibil, the concept idea molfaia a originalitate, iar gazdele(sa nu le zic hosts) s-au brodit perfect. Ce-i drept, astea sunt palmele pe care rusii adora sa le dea unei Europe pline de idei preconcepute, care arunca cu tot noroiul in cultura lor. Sa le luam pe rand, dara.
Pornim de la doua premise simple: Rusia are o cultura impresionanta. Rusia este pol de discutii si controverse. Bun. Ce au facut rusii? In materialele de prezentare ale locatiei(specifice, de altfel, concursului)..au folosit cele doua supozitii din plin: unul dintre materiale a fost un reportaj care a fructificat ideile preconcepute despre Rusia, printr`o interventie "de la fata locului" in prim plan. In plan secund sau background, se dezvolta un intreg plot, care venea sa contrazica afirmatiile din discursul principal, adica cel al "reporterului". Si uite asa se creeaza ironia fina si..comedia.
Cel de-al doilea material care mi-a atras atentia a fost la fel de ingenios gandit(ca doar au lucrat sute de oameni la proiectul asta, avea si de unde sa fie gandit): participanttii au primit roluri principale, insa ca si intruchipari ale figurilor marcante ale Rusiei. Concluzie: Cultura lor promovata, valorile lor promovate, competitorii adusi in prim plan, ca si actori.
Lucrurile nu se opresc aici. As continua cu cei 2 hosts, care au depasit conditia de cititor de prompter si s-au dovedit a fi o echipa pertinenta si reusita(spre deosebire de anii trecuti, in Ucraina, cand exista o discordanta clara intre el, ea si discurs.
Momentul cheie al serii a fost breath taking zic americanii, noi ii spunem...cascator de gura. Bazine imense mobile au fost montate deasupra arenelor unde statea publicul. Partea incitanta a fost ca bazinele erau pline cu apa si ...dansatori, care se balaceau in apa colorata de reflectoarele aranjate de jur imprejurul constructiilor din plexiglass. Dansatori agatati la zeci de metri in aer, plutind deasupra publicului si invartindu`se frenetic in jurul propriului centru de greutate este ..o inovatie.
Imaginile au fost luate de jos in sus, de data asta. Ca si intentie, ideea a fost geniala, poate la fel de geniala ca si momentul in care bazinele din plexiglass au inceput sa coboare, pentru ca fundul bazinelor sa fie atins de mainile publicului.
Un alt lucru ce m-a lasat cu gura cascata a fost maniera americaneasca de abordare a cadraturilor, a produsului media finit si al dezinvolturii individului din Green Room. Dar..sa nu ne mai mire nimic, pentru ca e foarte posibil ca pe parte de productie sa fi primit ceva ajutor de la confratii din Occident.

Elena a facut pleosc la Eurovision!

Spun de la bun inceput ca refuz sa pledez pentru un nationalism nemotivat atunci cand vine vorba de Eurovision. Nu fac parte din categoria personalului romanesc ce slujeste cauza nemiljocit, indiferent de context, ignorand realitatea si pledand permanent intr-o victima a vecinilor, a Europei, a lumii. O sa fiu radicala: am fost jalnici la Eurovision. Si nu, nu a fost de vina votul politic, nu u fost de vina relatiile diplomatice incerte pe care le avem, nu a fost de vina nici macar teoria conspiratiei pe care o invocam de cate ori putem. Cu atat mai mult, bugetul redus , restrictiile organizatorilor si lipsa sonorizarii sunt argumente deja de o redundanta ce da spre plictis.
Noi suntem singurii responabili pentru esec. Marele esec al locului 19. Noi suntem responsabili pentru alegerea melodiei, pentru alegerea artistei, pentru alegerea coregrafiei si a costumelor, noi suntem direct responsabili pentru ca dupa atata amar de vreme nu stim cu ce se mananca showul si ce inseamna. Daca tot ii asteptam pe americani din `49, macar puteam sa furam ceva din know how`ul lor in timp ce asteptam. Dar nu, noi suntem si puturosi in asteptarea noastra si mergem pe mana norocului si a simplei coicidente la concursuri.
Nu stiu de unde sa incep dupa ce am zis ca suntem responsabili pentru marele esec. Poate de la lipsa de unitate a produsului adus la inaintare: o combinatie bizara de stiluri si mesaje, de nu am mai vazut. Am avut rochii de iele incerte, franjurate in stil jungle, in culori frenezic de prost alese..de ma asteptam ca dupa ce le-am vazut pe cele 4 Jane de pe scena, sa vina si Tarzanul. Cat despre Elena , ea a fost si timorata, si stangace, si lipsita de talent fizic, dar si intolita intr`o rochie pretioasa, care rupea cu "ielismul" neslefuit din background. Si de parca nu era de ajuns, coregrafia trebuia si ea sa dea un sut in ceureu intregii creatii TVR`iste: un pas la stanga, unu` la dreapta, un balet mimat si 2 picioare stangi ale Elenei, toate grupate in perinite si hore. Nu o sa inteleg ce treaba are hora cu o rochie de inspiratie jungle si una pe care sunt aplicate paiete, dar poate sunt eu ..profana intr`ale stilului.
In plus de asta, se vedea si tracasarea Elenei de la o posta. Intelegem ca unii artisti nu sunt omnipotenti, dar coregraful ar fi trebuit sa intuiasca asta, in loc sa mearga pe trendul altor tari participante.
Nu o sa scape de la paruiala mea verbala nici macar versurile, care de la bun inceput mi s-au parut de prost gust. Il blamam atat pe Moga pentru creatiile lui simpliste, kitschoase si pline de zvac occidental, dar inchidem ochii cand vine vorba sa ne uitam la alegerile unui juriu TVR`ist(alegeri, care fie vorba intre noi, au dat gres de fiecare data la Eurovision): The balkan girls, they` like to party..like nobody. like nobody. Asta ce sa insemne? Ca am recunoscut in fata unei intregi Europe cum ca zvonurile ca noi am fi un neam de curve sunt adevarate? Banuiesc ca da, ca altfel nu vad rostul unei asemenea afirmatii..al carei mesaj nu se regaseste in coregrafia stangace a reprezentantei Eurovision. In plus, stau si ma gandesc, referitor tot la versuri, de cand suntem noi reprezentantii unui intreg Balcani, care sincer vorbind, poarta semnatura infierata a lui Goran?
Si cu toate astea, noi inca ne mai miram ca o luam la fund ori de cate ori mergem la Eurovision. Anul asta am ocupat locul 19. Cine stie..anul viitor poate avem sansa sa fim ultimii!Ne meritam soarta, monser! Ne meritam soarta oropsita de papuci ai Orientului.
Si un PS:Cu riscul de a fi rautacioasa, cred ca din delegatie au facut parte machieuzele TVR(atentie, nu make up artisti, machieuzele) si costumierele mamutului mulgator de bani publici TVR.

Fara Eurovision.Am zis!

Anu` asta refuz sa ma uit la Eurovision. M-am hotarat chiar cu 10 minute inainte de a incepe marea semifinala si promit sa imi tin promisiunea pana cand se anunta castigatorul. Am zis ca nu mai suport inca un an de blazari, scandaluri si discutii pe tema faptului ca am fost nedreptatiti la Eurovision. Bineinteles ca suntem "nedreptatiti", din momentul in care facem manariile pe care le facem anual la alegerea reprezentantului eurovizionist al Romaniei si trimitem acolo pe al` mai cu motz de il alege juriul da "specialisti"..si ei blazati.
Si daca e sa o dam pe aia dreapta, oricum concursul in sine este politizat pana peste masura, iar voturile se dau intre tarile care au ceva interese economice, financiare, politice, samd. Ca doar nu o fi sa dam noi votul Italiei, cand noi suntem la cutite cu ei(sau cine mai stie incotro ne-or duce portili politicii si a interesului de partid?).
Plus ca mai am un motiv sa nu mai uit la Eurovision. Motivul se cheama Elena Gheorghe. Imi vine sa ma dau cu cu fragilu` capsor de toti peretii cand o vad pe distinsa doamna. Nu am vazut`o niciodata ca un mare artist (sau macar artist), ci ca un fel de wanna be al industriei romanesti. Simt nevoia impetuoasa sa ma iau si de versurile de la Balkan girls acum. Pai, bine dom`ne, io inteleg comercial-comercial, da` cum dracu sa nu ne creada aia din afara o natie de curve si pesti, din momentul in care noi ne ducem la un concurs european cu versuri da tipu`: the balkan girls like to party/like nobody? Ma si astept sa fie acostate la iesirea de pe scena si sa fie intrebate cam cum stiu ele sa se distreze si pe cati bani.
Dar daca noi/ei am/au ales wanna be`s sa ne reprezinte, atunci "ciocu` mic si la gara"! Sa nu va aud cum comentati dupe!