De la rusi vine..showul!

Am vorbit de ai nostri, ii iau acum si pe ai lor. Adica pe ai rusilor. Nu pe reprezentantii la Eurovision, banala si inmuiata in acorduri/armonii rusesti traditionale..ci pe rusi, ca organizatori. Spectacolul a fost incredibil, the concept idea molfaia a originalitate, iar gazdele(sa nu le zic hosts) s-au brodit perfect. Ce-i drept, astea sunt palmele pe care rusii adora sa le dea unei Europe pline de idei preconcepute, care arunca cu tot noroiul in cultura lor. Sa le luam pe rand, dara.
Pornim de la doua premise simple: Rusia are o cultura impresionanta. Rusia este pol de discutii si controverse. Bun. Ce au facut rusii? In materialele de prezentare ale locatiei(specifice, de altfel, concursului)..au folosit cele doua supozitii din plin: unul dintre materiale a fost un reportaj care a fructificat ideile preconcepute despre Rusia, printr`o interventie "de la fata locului" in prim plan. In plan secund sau background, se dezvolta un intreg plot, care venea sa contrazica afirmatiile din discursul principal, adica cel al "reporterului". Si uite asa se creeaza ironia fina si..comedia.
Cel de-al doilea material care mi-a atras atentia a fost la fel de ingenios gandit(ca doar au lucrat sute de oameni la proiectul asta, avea si de unde sa fie gandit): participanttii au primit roluri principale, insa ca si intruchipari ale figurilor marcante ale Rusiei. Concluzie: Cultura lor promovata, valorile lor promovate, competitorii adusi in prim plan, ca si actori.
Lucrurile nu se opresc aici. As continua cu cei 2 hosts, care au depasit conditia de cititor de prompter si s-au dovedit a fi o echipa pertinenta si reusita(spre deosebire de anii trecuti, in Ucraina, cand exista o discordanta clara intre el, ea si discurs.
Momentul cheie al serii a fost breath taking zic americanii, noi ii spunem...cascator de gura. Bazine imense mobile au fost montate deasupra arenelor unde statea publicul. Partea incitanta a fost ca bazinele erau pline cu apa si ...dansatori, care se balaceau in apa colorata de reflectoarele aranjate de jur imprejurul constructiilor din plexiglass. Dansatori agatati la zeci de metri in aer, plutind deasupra publicului si invartindu`se frenetic in jurul propriului centru de greutate este ..o inovatie.
Imaginile au fost luate de jos in sus, de data asta. Ca si intentie, ideea a fost geniala, poate la fel de geniala ca si momentul in care bazinele din plexiglass au inceput sa coboare, pentru ca fundul bazinelor sa fie atins de mainile publicului.
Un alt lucru ce m-a lasat cu gura cascata a fost maniera americaneasca de abordare a cadraturilor, a produsului media finit si al dezinvolturii individului din Green Room. Dar..sa nu ne mai mire nimic, pentru ca e foarte posibil ca pe parte de productie sa fi primit ceva ajutor de la confratii din Occident.