Mai esti al tau?

Ne indopam cu falsitate. Ne balacim in ipocrizie(eu ar trebui sa stiu asta cel mai bine, ca doar am fost acuzata ca o practic de atat de multe ori). Ne scaldam in namol si ne imbibam cu mirosul infrangerii si al boraturii ieftine. Suntem superficiali, suntem oameni ai aperentelor, suntem vanitosi. Cand colo, nusuntem decat niste frustrati carora le place sa arate cu degetul..dar niciodata inspre ei, ci inspre ceilalti. Pentru ca atunci cand denigrezi pe altcineva, cand preiei controlul asupra lui, se numeste ca ai putere. Nu, se numeste ca esti vulnerabil. O vulnerabilitate pe care o exploatezi pana la refuz, pana cand pune ea stapanire pe tine si iti alimententeaza un sine fals, care te racaie pe spate.
Spune-mi, cand te`ai uitat ultima data la un barbat sau o femeie si ti`ai dat seama de asemanarile dintre tine si el/ea? Intotdeauna vedem diferentele si facem comparatiile de rigoare, mirosim vulnerabilitati, punem jos complexe si le calcam in picioare.Suntem identici, fiecare in unicitatea lui. Emanam aceleasi unde, la o intensitate mai mare sau mai mica. Ne transfiguram de durere sau de bucurie. Ne izolam in ceilalti, uitandu`ne pe noi. Si de aici, intrebarile tale din fiecare dimineata:Ce s-a intamplat cu mine? Nu ma mai recunosc. Mi-e dor de cel/cea de altadat`.Cauta cel hiat al mintii care sa te salveze din spasmele existentei. Goleste`ti mintea si cauta asemanarile. Piticu` ala de langa tine, cu ochelari, cosuri, toale jerpelite, e la fel ca tine.