Vomel se intoarce

Vomel nu a murit! A luat doar o mica pauza din toate marsaviile lui. Unii spun cum ca a incercat sa fuga de lumea rea si acida care i-a sapat groapa atata amar de vreme..si s-a retras ..penttru catharsis in amorul artelor frumoase. Eu zic ca VOmel a facut in tot acest timp ceea ce stia el mai bine. Sa vomite si sa se victimizeze!Din surse sigure, stiu ca Vomel si-a facut si un fan club, pentru ca numai asa el poate fi apreciat la adevarata lui valoare vomitativa. Altfel cum sa dea autografe si sa imparta strangeri de mana ..eretice, daca nu alaturi de supusii sai umili? Se intalnesc de doua ori pe saptamana, niciodata fata in fata, pentru ca Vomel are fobii legate de comunicarea directa. Prefera avantajul si beneficile comunicarii mediate si tehnologizate, pentru ca numai asa poate posta in voie si nesilit de nimeni, ineptii gratuite la adresa dusmanului. Vomel e un om virtual, mananca virtual, bea virtual, face sex virtual. Numai asa isi poate pastra si apara statutul de mare scula sociala in fata supusilor. Sub aparenta intangibilului, el nu face altceva decat sa isi apere soarta oropsita si handicapurile proprii. Ce se intampla insa cand Vomel se indragosteste?

Pentru Sasu

Ti-am ramas datoare cu un raspuns. Si nu imi place sa raman datoare. De altfel, cred ca raspunsul asta il asteapta toata lumea de ceva vreme. Toata lumea care m-a intrebat de Vomel. Cine e Vomel? E intrebarea pe care am lansat`o cu numai o luna in urma, cand incercam sa sondez piata..sa vad cati dintre cei care citesc blogul se identifica cu el. Nu au facut`o foarte multi, drept pentru care nu pot decat sa lansez decat doua ipoteze: fie ca nu stiu cine e Vomel(cu toate ca aveau posturile la indemana), fie s-au identificat atat de mult cu el, incat au ajuns la culpabilizare. Dragilor, Vomel e o parte din fiecare. Fiecare se poate simti Vomel la un moment dat, intr-un context bine definit: VOmel sunt eu, Vomel esti tu..Vomel e orice om atins de tehnologie si tehnologizare. Pentru ca Vomel e scuipatura bubonica a unui organism infectat de modern.REcunosc, inspiratia pentru VOmel mi-a venit dintr-o simpla joaca: analizand comportamentul unor indivizi, in momente de maxima tensiune. Fiecare se comporta altfel, fiecare reactioneaza altfel, dar fondul de unde se dezvolta toate este acelasi: acela al omului care se crede superior, acela al omului care crede ca numai el isi face treaba si le stie pe toate..si cei din jurul lui trebuie sa fie niste slugasi nenorociti. Egocentrism se numeste. Nici macat nu este boala. Este un rezultat firesc, al unui cumul de experiente standardizate. Vomel mai are si complexul omului infrant, care incearca sa isi puna masca pe fata, ori de cate ori este atacat. VOmel da in gat, Vomel da in goarna..Vomel e deseori lipsit de talent si pasiune si face lucrurile din inertie. Insa VOmel nu tipa niciodata..Vomel stie doar sa parasca si sa se planga de conditia lui. In fond, cine nu face asta..macar o singura data pe zi?

Vomel e inca pe baricade

Am zis ca va spun cine este Vomel..Uite ca la mai mult de o luna de la debutul pollului, inca nu simt nevoia sa spun cine este VOmel, pentru ca nu este inca timpul. Vomel inca nu si-a incheiat rafuiala cu viata si cu cei din jurul lui. Inca se crede nemuritor, inca se crede imbatabil, inca se crede folositor. Eroarea e tipic umana insa, iar in curand, Vomel va ajunge sa constientizeze cat de inutil este. Poate mai mult decat cei din jurul lui, care ii adulmeca miscarile defensive..Expectativa scrie pe el. E un joc duplici8tar, pe care il joaca cu multa..naivitate, dar in care el crede si se pseudo-convinge ca are rol decisiv. Cea mai buna arma este rabdarea si nu uita! Orice rau se rasplateste cu bine. E legea universala a atractiei!

Vomel, in expectativa

Vomel nu a murit. Cu toate ca pollul online s-a incheiat. Vomel a intrat in adormire,in asteptarea unei lovituri de teatru. In continuare, Vomel isi duce mai departe planul ticluitor si itele incalcite, pentru ca asa spera ca totul sa fie in favoarea lui. Si daca nu e...cu siguranta crede ca poate sa il transforme. Ce sa ii faci? E Vomel. Starea de ofensiva s-a declansat insa, la fel ca dezgustul tuturor.

Copilul Vomel

Copil fiind, Vomel nu cutreiera padurile. Ai lui l-au ferit de oameni, de societate, de natura. VOmel nu putea sa se joace, Vomel nu putea sa rada, VOmel nu putea sa se bata(nici acum nu poate). VOmel trebuia sa isi faca mereu lectiile, sa si le faca la timp..si sa faca si aprofundeze dupa..sa nu il ia viata pe nepregatite. De mic, Vomel citea mult. Asa a inceput sa creada ca e zmeu, ca mai apoi sa continue cu Harap Alb, pentru a termina cu ELiade si Steinhardt. Mereu s-a crezut erou..erou civilizator si mereu a crezut ca asta il considera si ceilalti. A crezut ca daca iti duci viata ca in carti, deznodamantul trebuia sa fie acelasi. Habar nu avea VOmel pe atunci ce palma zdravana avea sa ii rezerve viata, ani mai tarziu. Mai exact, atunci cand a inceput sa creada ca viata e un teatru..a inceput sa dramatizeze. Acum a ajuns intr-un teatru de viata, invatand inca sa traiasca SOCIAL si EMOTIONAL. TOate i se trag lui VOmel de cand era mic. De cand copii faceau bascalie de el, la ora de sport, pana cand colegii il bateau pe holurile scolii, amemintandu`l ca daca vomite pe ei, il vor bate si mai tare. Vomel nu era placut de nici unul dintre copii. Toti il ocoleau. Ori de cate ori copiii lucrau in grupuri, VOmel era lasat pe dinafara. Era cel care statea la catedra si lucra asiduu, cu lacrimile de copil in coltul ochilor, pentru ca nimeni..in afara de doamna...nu vroia sa vb cu el. Poate de aceea e asa taciturn. Mama insa ii zice ca nu e nimic in regula cu el...Defectii astia de muritori sunt de vina, zice ea. Mangaindu`l pe crestetul de copil de 30 de ani. In fiecare zi, Vomel realizeaza ca e nevorbit..si de fiecare data cand i se intampla asta..se aseaza in fata oglinzii si incepe sa vorbeasca de unul singur cu prietenii sai: pieptenul, foarfeca si hartia, pe care le detesca ca sunt asa absurde si lipsite de viata. De fapt, copilul VOmel nu a crescut deloc. Iar de evoluat, nici atat. A ramas acelasi Vomel izolat, complexat si mut..pe care vecinii si soferii din cartier s-au saturat sa il vada.

VOmel e amenintat

Vomel a mai realizat un lucru, odata ce si-a dat seama ca faza cu invidia nu pare a-i trece atat de usor. A incercat sa ia pastile, a incercat sa se duca la doctor, insa fara rezultat. BOala lui e incurabila. VOmel sta deprimat acum si se intreaba ce i`o lipsi organismului sau...pe parte de agenti patogeni, de a reusit sa contracteze o astfel de boala incurabila. In sinea lui, Vomel spera sa nu moara, pentru ca a auzit el niste zvonuri(nu ale lui, de data asta)..cum ca boala asta ar putea fi fatala. Asa ingandurat si abatut cum sta el, Vomel mediteaza la sensul vietii:"Am mai scapat un porumbel pe gura. Se pare ca voma asta imi tot vine pe trahee..si nu reusesc sa o potolesc. Ard toate madularele in mine, numai la gandul ca EU stiu ce nu stiu altii. MA extaziez numai cand primesc un telefon si toate glandele imi tremura frenetic atunci cand imi aud numele susurat puternic de la capatul celalalt al firului. Sunt sclavul miselesc al informatiei si detest caracaterul ingrat al ei..ca nu se lipeste niciodata de mine. Poate ma vede invidios si considera ca nu sunt demn de onoarea ei. Sau poate ca si-a dat seama ca o intrebuintez altfel decat ar vrea ea si ar fi firesc. De fapt, mie mi-e frica de ea..cum mi-e frica se de oameni. Cica se numeste sociopatie..dar eu nu o inteleg prea bine. Pentru mine, sociopatie e atunci cand chiar fugi de oameni..nu cand ii ignori si nu comunici deloc cu ei. E o diferenta enorma. Ieri, cineva mi-a spus ca sunt marioneta. Ma simt onorat ca cineva crede ca sunt CEVA. Mai putin conteaza ceea ce sunt, atata vreme cat eu SUNT. As vorbi in aforisme, dar ma impiedica fandosita asta de limba, care imi susura gales ca s-a saturat de gustul maroniu pe care i l-am dat sa il digere. Ma ameninta, nemernica! DAca nu incetez cu scatofiile, cica se razbuna si imi declanseaza o avalansa de voma. Doar eu sunt obisnuit cu gustul ei. Doar ma cheama Vomel. "

Si dupa ce termina cugetarea, VOmel se gandeste odata in plus la faima pe care ar fi putut sa o aiba, daca in universul pe care el il troneaza..in nemurirea lui, valorile nu ar fi fost atat de rasturnate. Sa fie un semn ca trebuie sa se schimbe? Nu...universul va trebui sa se schimbe pentru nemuritorul VOmel, care abjecteaza informatii in infinitatea vomei ideatice

Vomel refuza sa vomite.

Vomel nu mai poate sa vomite. Este acum in expectativa. Asteapta, asteapta, bate cu degetele in masa si isi repeta incontinuu ca el nu trebuie sa isi piarda cumpatul. Mai mult, nu trebuie sa deconspire nimic din manariile al caror martor este. Si mai mult, nu trebuie s auite ca TREBUIE sa aiba rabdare, pentru ca..la un moment dat, se va agata de cineva care sa il ajute si pe el..acel cineva care ii va observa valoarea. Niciiodata nu e prea tarziu. Nici macar atunci cand ai 50 de ani. E bine ca te observa cineva, ca iesi din anonimat si ca cineva vine si iti cere autografe. De un singur lucru ii e frica lui VOmel. Ca tine atat de multe in el si a adunat atat de mult intr-un interval scurt de timp, incat ii e frica sa nu ajunga sa vomite in nestire, imprastiat si inutil. Pentru asta..si-a luat rola de leucoplast si banda adeziva, sa isi taie orice elan pionieresc in a deconspira totul. In fond, el stie ca e doar o unealta de care se folosesc toti. In fond, el mai stie si ca personalitatea lui s-a pierdut printre nemultumiri, replici, antipatii sociale si singurataturi. Cu toate astea, el nu abandoneaza niciodata lupta. Va trai mereu cu impresia divinitatii din care se trage. Va trai mereu cu impresia nemuririi sale.

NR: Vomel uita insa ca realitatea lui nu este nemuritoare, iar gloantele destinului il pot ciurui intr-o clipita. Neaga ziua in care va cadea la pamant, atins de ele. DE gloantele muritorilor abjecti ce il inconjoara.

Vomel face adunarea

Lui VOmel ii tataie curul. Si se intampla destul de des in ultima perioada. Pana si o modificare a directiei din care bate crivatul il face pe Vomel sa urle si sa se gandeasca de trei ori inainte de a-si activa sursele. Oare mai sunt sursele lui? Oare mai e necesar sa isi activeze sursele? Oare sursele cui sunt mai puternice? A inceput jocul. CArtile au fost facute, iar lui VOmel inca ii tataie curul, pentru ca nu a demonstrat ce poate si cat poate. DIsperat, cu mainile tremurande, Vomel pune mana pe telefon si..afectat de decizii de deasupra lui, incepe sa sune, poate-poate o gasi intelegere la muritorii care i se cred superiori. Numai ca nimeni nu il baga in seama pe Vomel, iar Vomel..de la invidie, trece repede la depresie. Pilele lui nu il ajuta cu nimic, poate doar sa ii sporeasca angoasa existentiala in care se scalda. E tipic lui, ar zice unii, numai ca Vomel nu crede asta. El inca vrea sa dea autografe, el inca vrea sa demonstreze ca intr-adevar POATE, el vrea sa fie si sa se transforme intr-un adevarat guru al meseriei din care face parte. Spera si vrea ca sortii si charmele sa fie de partea lui. Altfel, o sa stea din nou cu ochii lipiti de calculator si va comenta, odata in plus, public, cat de patetice sunt vietile celor din jurul lui. Asa, spera ca va trage niste semnale de alarma. Pana atunci insa, Vomel isi aduna discipolii si urzesc de un plan. Care este el, afli numai urmarind blogul

Vomel si alegerile

Vomel nu vrea sa voteze. Niciodata. El e romanul tipic, pentru care nu exista viitopr, clasa politica fair play, bunastare. El e pesimistul care nu numai ca nu vede dincolo de gura neagra a paharului, dar care refuza sa creada ca exista alta realitate decat cea a lui. Pentru ca a lui e cea mai buna. Are control asupra ei. Se simte bine cand isi plasmuieste reveriile. Pentru ca asa e el. Asa ca Vomel a stat de alegeri acasa. Ca e weekend si el nu munceste pe gratis pentru patron. SI-a luat un pahar de vin..alb..ca rosu oricum nu are cu cine sa il imparta...si a stat in pat, criticand..cand PNL, cand PD-L, cand PSD, cand UDMR, uitand ca el nu si-a castigat dreptul de a critica. Romanii sunt prosti, romanii sunt lingai, romanii isi merita soarta. ASta isi zice Vomel in timp ce incearca sa ticluiasca planuri machiavelice. Pentru ca atunci cnd vine vorba de urzit, Vomel e profesionit. Macar acolo sa fie si el...daca in alta parte nu are unde. La exitpolluri, Vomel statea in pat, cu pixul si foaia in mana, pentru a vedea rezultatele. Nu ca ar intelege mare lucru despre alegeri, dar incearca sa faca scheme, posibile aliante, posibile permutari, poate ca o sa inteleaga si el sistemul. VOmel crede ca ..oricum, politica romaneasca, in afara de mici, bere, blonde si combinatii de amante, nu reprezinta mai nimic. Pe undeva, stie ca are dreptate. Prea multe a vazut el la tv despre grosolaniile astea electorale si nu mai vrea nici sa auda de promisiunile politice, cel putin pana cand nu i se face una serioasa, pe care nu o poate refuza. (doar e si el om, de ce sa nu aiba ca altii..apartamente, masini, bani, obtinute intr-o secunda?). Vomel insa are principii..sau cel putin asta crede. Poate din cauza lor isi roade in fiecare zi unghiile de invidie.

VOMEL si weekendul

Cand vine sfarsitul de saptamana, Vomel rasufla usurat: sta intins in pat, cu ochii in tavan si mediteaza in liniste la planurile lui de subminare functionala a altora. Nu are cine sa il deranjeze cu telefoane, pentru ca Vomel nu are prieteni..nici cunoscuti...nici pile. El doar se agata cu disperare de poala altora, in speranta ca asta ii va aduce ceva satisfactii. Asa ca... Vomel se trezeste la 10.00 in ziua de sambata si se gandeste ce sa faca prima data: sa isi tina monologul obisnuit in oglinda, sa se spele pe fata sau sa ia drumul magazinelor(singur)..poate asa ii mai pacaleste pe altii ca el SOCIALIZEAZA. Insa azi Vomel nu are chef de nimic. Sta letargic in patul lui satinat, cu pijamaua lui ponosita si obosita de timp(ca si el) si se uita in tavan: e confuz, iar diagnosticul doctorului legat de boala lui...invidioasa..nu il ajuta foarte mult. A citit el undeva ca invidia nu e intocmai cum credea el..ci e ceva rau. Cugeta adanc..cat de adanc poate el..si nu poate prea mult, ce-i drept:

"M-as duce prin mall, ca am auzit ca e la moda. Parca vreau sa ma destresez putin. Dar e trist afara, trist e si sufletul meu si vad ca si puseurile de invidie sunt din ce in ce mai dese. Nu prea sunt motivat de nimic, ma gandesc cu groaza ca luni ma duc din nou la munca si va trebui sa..muncesc. Cum sa muncesc eu? Mie imi place sa munceasca altii in locul meu, iar eu sa ma plang..si sa ma plang incontinuu de inutilitatea oamenilor din jurul meu. Plus ca ma gandesc asa: daca ies in mall, poate mai dau si eu niste autografe..dupa ce imi spal petele murdare de la gura. Si ce daca sunt scatofil? E asa de cumplit? Mai sunt si altii care fac la fel..nu inteleg de ce as fi eu de invinuit pentru asta, neaparat. E discriminare, la fel ca discriminarea sexuala. Ce cuvant urat. Discriminare. imi place sa discriminez oameni, doar le sunt superior tuturor. In loc sa imi pupe mana, ei spun ca sunt scatofil. Ignoranti netrebnici. Mi-ar placea sa am o femeie, nu am mai avut una demult, cu exceptia celor din reviste si celor gonflabile. Degradante femei! Ma mint singur de fiecare data si ii mint si pe altii ca sunt implinit, ca sunt fericit, ca am de toate..dar ii vad de fiecare data cum se uita cu suspiciune la mine. Cred ca nu ma cred. Minciuna e rea, dar...divina. CA si mine. Plec. Ma duc in parc. Acolo pot sa ma duc singur, fara sa trezesc suspiciuni. Scatofilii sunt mereu bine primiti in parc. Sunt fericit. Azi nu mor. "

Motivat, Vomel se ridica din pat. Nu iese insa nicaieri, ci pune pe hartie scenarii de mintit lumea atunci cand se intoarce la munca... isi imagineaza cat de grandios s-a distrat, cat de multi prieteni a avut in jur..si ce locatii exotice a vizitat in doar 2 zile. Spera ca asa, ele se vor transforma in realitate curand. Ii place sa isi duca viata intr-o continua minciuna. Daca nu ar fi minciuna, probabil ca Vomel s-ar sinucide demult. Dar nu are curaj.

N.R. Minciuna e apanajul vomelistilor. Tradati de societate, ei se retrag in minciuna, sperand ca asa salveaza aparenta singuratatii manifestate acut. Uita, de fapt, ca minciuna spusa prost si nelalocul ei ii pot arunca in focurile iadului si in dezaprobarea celor din jur. Nu faceti ca Vomel. Faceti ca voi!

VOMEL zice: vrei sa iti dau IO un autograf?

(E dimineata devreme. Soarele nu a iesit de dupa nori..dar oricum nu te ajuta cu nimic. E iarna. Abia trezit din somn, Vomel isi face incalzirea de dimineata: se ridica usor, pentru a nu zgudui intelectul asa se dimineata si se posteaza, cu greutate, in fata oglinzii. E momentul monologului de incurajare, din fiecare dimineata. Uitandu`se suspicios la fata scofalcita de somn, Vomel isi spune:)

Azi e ziua in care trebuie sa le demonstrez ca pot. Oare daca imi iau mai multe hartii decat de obicei la munca, o sa observe cineva? Da...mai am cateva hartii folosite, pierdute prin colturile biroului. Le pun in servieta..si treaba e ca si facuta. Acum nu mai au ce sa imi zica. TRebuie sa le demonstrez ca pot! Poate azi! Eu stiu ca pot, nu vad de ce nimeni din cei din jur nu intelege asta!Vreau sa ajung mare, vreau sa ajung faimos, vreau sa ajung..sa vina lumea la mine pe strada si sa imi ceara autograf. M-am saturat eu sa ii intreb pe toti cei pe langa care trec daca nu vor sa le fac EU serviciul asta, p0ana una alta. Se fac ca nu ma cunosc insa...isi joaca bine rolul. Stiu ca ..de fapt..nu au curaj..sa imi ceara. Ce-i drept...la cei 20 pe langa care trec eu zilnic..nici nu cred ca va conta prea mult. Mie imi place sa stau departe de oameni. Oamenii sunt ciudati. Oamenii sunt murdari. Oamenii sunt imperfecti. Oamenii sunt galagiosi. Mie imi place sa stau departe de zgomot si de provocari. Din cand in cant, mai arunc si eu cate o limba veninoasa in urechea cuiva, poate asa o sa ajung celebru. Daca nu cer prea mult, as vrea sa fiu o Barbara Walters..pardon...un Larry King..deh...obisnuinta...sau poate un cult..unu` din astia..intelectuali..zi`i sa le zic..zi unu`! Ca ei vreau sa fiu. Mi-am decupat o poza si mai uit la ea zilnic, poate voi reusi sa ajung ACOLO si sa ies de AICI.
(Cu un mare cascat, Vomel isi incheie pledoaria. In troleibuz, VOmel observa ca lumea se uita insistent la el. Plin de el, Vomel capata incredere sin sine si mai mult..si curaj, totodata..si se duce la duduia de langa el..de`o intreaba: Vrei sa iti dau IO autograf? Speriata si mahnita, duduia de langa el ii raspunde in sictir: Dupa ce te stergi la gura. Ai mancat stricat. Ai mancat maro. Poate maine, daca insisti ceva mai mult. Nu discut cu scatofili. )

N.R. Scatofilii sunt rejectati de societate. Ai grija de mananci, cum mananci si unde mananci. Si mai ales, nu lasa urme! Firimiturile te pot da de gol

VOMEL vrea sa se faca auzit!

Dragii mei, va anunt ca incepand de azi, lansez o mini-serie de posturi acide, pline de ironie. E un micro-roman virtual foileton, care isi propune sa urmareasca evolutia unui personaj contrastant, lipsit de esente, pe numele lui Vomel Invidiosu`. Actiunea se concentreaza pe confesiunile personajului principal, postmodernist pana in maduva oaselor, etern aspirant, pseudo- victimizant, pseudo-cult, dezlegat si imbrancit de pe podiumul realitatii. Voi urmari, cum am mai spus, evolutia lui vomel, pana la inevitabila lui moarte intelectuala...e aflandu`se momentan in coma spirituala, dar este dirijat de un venin acut al cuvintelor si actiunilor. Vomel este intruchiparea oricarui roman mediocru, care incearca sa isi depaseasca incontinuu situatia, nefiind constient de faptul ca ii lipseste ingredientul principal: esenta!!!
PS: Vomel nu stie ca a ajuns personaj de roman, dar va afla odata cu voi, la finalul micro-romanului.

Meseria mea? Invidia!

Ma numesc Vomel Invidiosu. Sunt turnator de meserie, dar incerc sa ma prefac ca sunt om cu obraz subtire si umil pana in maduva vomei verbale. Poate de aia ma si cheama Vomel...ca vomit mult..vomit ce nu trebuie si cand nu trebuie si mai ales pe cine nu trebuie. Poate asa ma invidiaza si pe mine cineva..ca vomit mult. O fi o calitate? Eu zic ca da..ca in plina criza economica e ceva sa vomiti mult..asta inseamna ca mananci..mai conteaza acum ce? Important e ca dai ceva afara..ca nu tii in tine..ca iti dai drumu`. Prieteni nu prea am..incerc sa mi`i fac cu disperare..dar se pare ca nimeni nu prea mai e interesat sa urzeasca impotriva altora. Deh..nu stiu ce e aia valoare si ce trebuie promovat cu adevarat! Nici sefii mei nu prea inteleg asta se pare, ca ma chinui de atata timp sa le dovedesc ca pot..numai ca esuez lamentabil in fata vanzatoarelor de seminte. Ale dracului vanzatoare! Ce inseamna sa stai la taraba in zilele astea: mai trece un client, ii mai faci cu ochiu`, il mai ciupesti de fund..ii mai dai o samanta gratis..si uite asa cumperi omu`. DA` eu..care nu am nimic...cu ce sa ii momesc? Bani nu am, masina nu am, casa nu am, iar sinapsele imi sunt si ele partial afectate dupa atata lucru cu oamenii. Nici pe mine nu prea reusesc sa ma conving ca pot..dar insist, ca m-am saturat sa zac in mocirla mediocritatii. Eh..mie imi place sa stau mai mut in turnul meu de fildes, fara pete..departe de fata umana. Pentru ca eu stiu ca sunt nemuritor...imi ia doar ceva timp sa ii conving si pe altii de acelasi lucru. E putin cam greu..cand toata lumea imi altereaza aura de perfectiune sanctica. Ei nu stiu, ignorantii, cum e sa fii sacru. Dar stii ce ma doare mai tare? Ca nu am valori in jurul meu..si ca toate valorile pleaca de langa mine..oi avea o charisma proasta. Singurul meu prieten imi e PC-ul, batranul PC, care ma mai ajuta sa postez din cand in cand replici pline de venin catre mutantii imperfecti din jurul meu. E greu sa fii sus si sa te uiti , in jos , la miicimea de la picioarele tale. Trebuie sa ii fac sa ma adore! Trebuie! Incep sa devin neputincios si neincrezator in fortele proprii. Ieri, doctorul mi-a dat un diagnostic cumplit: sufar de invidie, zice el. Nu stiu ce e asta, dar suna bine...armonios..Fii atent cum mi se tuguie buzele armonios numai cand pronunt: invidie..invidie...invidie...invidie. Oare e un dar divin?




N.R. Invidia naste monstri..iar de cele mai multe ori monstrii duc la fatala moarte. ce pacat ca nu putem renaste din cenusa, ca pasarea phoenix! spre marele nenoroc al unora, invidia ii macina inainte de vreme si le murdareste pana si ultima portiune de mediocritate anonima. si totul pentru ca nulitatea din abisul lor existential nu mai poate fi tinuta sub control in delimitatul corp uman si trebuie sa iasa la suprafata, in cascade de voma verbala. ASta nu stie Vomel..INCA

----------va continua-------------