VOMEL si weekendul

Cand vine sfarsitul de saptamana, Vomel rasufla usurat: sta intins in pat, cu ochii in tavan si mediteaza in liniste la planurile lui de subminare functionala a altora. Nu are cine sa il deranjeze cu telefoane, pentru ca Vomel nu are prieteni..nici cunoscuti...nici pile. El doar se agata cu disperare de poala altora, in speranta ca asta ii va aduce ceva satisfactii. Asa ca... Vomel se trezeste la 10.00 in ziua de sambata si se gandeste ce sa faca prima data: sa isi tina monologul obisnuit in oglinda, sa se spele pe fata sau sa ia drumul magazinelor(singur)..poate asa ii mai pacaleste pe altii ca el SOCIALIZEAZA. Insa azi Vomel nu are chef de nimic. Sta letargic in patul lui satinat, cu pijamaua lui ponosita si obosita de timp(ca si el) si se uita in tavan: e confuz, iar diagnosticul doctorului legat de boala lui...invidioasa..nu il ajuta foarte mult. A citit el undeva ca invidia nu e intocmai cum credea el..ci e ceva rau. Cugeta adanc..cat de adanc poate el..si nu poate prea mult, ce-i drept:

"M-as duce prin mall, ca am auzit ca e la moda. Parca vreau sa ma destresez putin. Dar e trist afara, trist e si sufletul meu si vad ca si puseurile de invidie sunt din ce in ce mai dese. Nu prea sunt motivat de nimic, ma gandesc cu groaza ca luni ma duc din nou la munca si va trebui sa..muncesc. Cum sa muncesc eu? Mie imi place sa munceasca altii in locul meu, iar eu sa ma plang..si sa ma plang incontinuu de inutilitatea oamenilor din jurul meu. Plus ca ma gandesc asa: daca ies in mall, poate mai dau si eu niste autografe..dupa ce imi spal petele murdare de la gura. Si ce daca sunt scatofil? E asa de cumplit? Mai sunt si altii care fac la fel..nu inteleg de ce as fi eu de invinuit pentru asta, neaparat. E discriminare, la fel ca discriminarea sexuala. Ce cuvant urat. Discriminare. imi place sa discriminez oameni, doar le sunt superior tuturor. In loc sa imi pupe mana, ei spun ca sunt scatofil. Ignoranti netrebnici. Mi-ar placea sa am o femeie, nu am mai avut una demult, cu exceptia celor din reviste si celor gonflabile. Degradante femei! Ma mint singur de fiecare data si ii mint si pe altii ca sunt implinit, ca sunt fericit, ca am de toate..dar ii vad de fiecare data cum se uita cu suspiciune la mine. Cred ca nu ma cred. Minciuna e rea, dar...divina. CA si mine. Plec. Ma duc in parc. Acolo pot sa ma duc singur, fara sa trezesc suspiciuni. Scatofilii sunt mereu bine primiti in parc. Sunt fericit. Azi nu mor. "

Motivat, Vomel se ridica din pat. Nu iese insa nicaieri, ci pune pe hartie scenarii de mintit lumea atunci cand se intoarce la munca... isi imagineaza cat de grandios s-a distrat, cat de multi prieteni a avut in jur..si ce locatii exotice a vizitat in doar 2 zile. Spera ca asa, ele se vor transforma in realitate curand. Ii place sa isi duca viata intr-o continua minciuna. Daca nu ar fi minciuna, probabil ca Vomel s-ar sinucide demult. Dar nu are curaj.

N.R. Minciuna e apanajul vomelistilor. Tradati de societate, ei se retrag in minciuna, sperand ca asa salveaza aparenta singuratatii manifestate acut. Uita, de fapt, ca minciuna spusa prost si nelalocul ei ii pot arunca in focurile iadului si in dezaprobarea celor din jur. Nu faceti ca Vomel. Faceti ca voi!