In mod clar, unul din elementele cheie ale confruntarii a fost "surpriza" venita din partea organizatorilor. Foarte bine pozitionata la finalul dezbaterii, rolul surprizei a fost acela de a rupe monotonia unei structuri cursive si de a propune un alt nivel de provocare. Cei doi combatanti au primit cate un "cadou" din partea organizatorilor, regula fiind ca acestia sa desfaca minunatia doar dupa ce vor raspunde la intrebarile moderatorului. Care intrebari, nu mai era o supriza pentru nimeni ca vor fi de atac. Provocarea lansata nu a fost insa de a raspunde la intrebari, ci de a jura pe Biblie pentru veridicitatea celor spuse.
Si aici a inceput amuzamentul: Geoana a ezitat inainte de a pune mana pe Biblie,iar mimica faciala i-a incremenit. Pentru un observator intr`ale decodarii gesturilor, asta inseamna ca pentru a exista aceasta stare de fapt, trebuie sa existe o tensiune/presiune interna. Ori tensiunea interna nu poate fi decat o minciuna sau un raspuns ceva mai departe de adevar.Mai mult, faptul ca GEoana nu a tinut mana permanent lipita de Biblie in timpul rostirii juramantului, tradeaza nervozitate si neincrederea de a-si lipi mana de un obiect incarcat simbolic, un obiect sfant, care e punct de reper spiritual pentru alegatorii lui. Faptul ca si-a dezlipit mana de Biblie tradeaza, din nou, frica de a intra in contact cu un alt tip de justitiar- cel suprem.
La Basescu, lucrurile au fost mai simple: a rostit juramantul repede, uitandu-se in ochii lui Turcescu si ai romanilor(prin intermediarul numit camera).REpede, scurt, de parca vroia si el sa scape sau sa se lepede de juramant cat mai repede.Dar gestual vorbind, nu a avut scapari.
Se afișează postările cu eticheta geoana. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta geoana. Afișați toate postările
vineri, 4 decembrie 2009
joi, 3 decembrie 2009
Marea confruntare: runda a doua
Pentru a doua oara luna asta, imi screm creierul sa fac analize pe discurs. Asta dupa ce am aflat si citit recent ca un/o anume Ariel mi-a luat bucati din posturile de data trecuta si le-a publicat, cu numele meu, pe forumul Vox Publica. (Multumesc pe aceasta cale pentru mediatizarea numelui). Revenind, o sa ma rezum la cateva fraze numai, pentru ca restul le gasiti pe facebook si twitter, unde am postat reactii in real time, so to speak.
Ce am avut in seara asta, pe ultima suta de metri de campanie? O confruntare acida, plina de replici taioase si de priviri ucigatoare aruncate intre pupitrele Basescu si Geoana. O confruntare dirijata eficient de un Turcescu nervos si acid, care a intrat tensionat in direct. Ca o mica paranteza, obiectivitatea lui Turcescu este un alt punct de care s-au legat toti cei care au comentat in timp real dezbaterea. Parerile sunt impartite, iar liniile trasate deja. In timp ce unii il acuza de partinire (pro GEoana), altii ii lauda obiectivitatea si taria de caracter de a potoli combatantii din ring. Personal, oscilez intre cele doua, remarcand totusi tendinta lui Turcescu de a se clasa cat mai aproape de tiparele obiectivitatii. Cu mentiunea ca, intr-adevar, Basescu a fost intrerupt de mai multe ori decat Geoana, dar aici intra in discutie si alti factori:concizia combatantului, coerenta, capacitatea de a surprinde esenta si intuitia excelenta a lui Geoana de a-l provoca verbal permanent pe Basescu.
Am avut insa acelasi public dezlanat si deloc disciplinat, care a suplinit, pe alocuri, rolul aplaudacilor din campaniile electorale.
Dar sa incepem analizele. In odine alfabetica.
Ce am avut in seara asta, pe ultima suta de metri de campanie? O confruntare acida, plina de replici taioase si de priviri ucigatoare aruncate intre pupitrele Basescu si Geoana. O confruntare dirijata eficient de un Turcescu nervos si acid, care a intrat tensionat in direct. Ca o mica paranteza, obiectivitatea lui Turcescu este un alt punct de care s-au legat toti cei care au comentat in timp real dezbaterea. Parerile sunt impartite, iar liniile trasate deja. In timp ce unii il acuza de partinire (pro GEoana), altii ii lauda obiectivitatea si taria de caracter de a potoli combatantii din ring. Personal, oscilez intre cele doua, remarcand totusi tendinta lui Turcescu de a se clasa cat mai aproape de tiparele obiectivitatii. Cu mentiunea ca, intr-adevar, Basescu a fost intrerupt de mai multe ori decat Geoana, dar aici intra in discutie si alti factori:concizia combatantului, coerenta, capacitatea de a surprinde esenta si intuitia excelenta a lui Geoana de a-l provoca verbal permanent pe Basescu.
Am avut insa acelasi public dezlanat si deloc disciplinat, care a suplinit, pe alocuri, rolul aplaudacilor din campaniile electorale.
Dar sa incepem analizele. In odine alfabetica.
vineri, 20 noiembrie 2009
Marea confruntare.Analiza de discurs. Cazul Geoana
Marea confruntare dintre principalii candidati la presedentie s-a intamplat. Au fost 3 ore de discursuri politice mai mult sau mai putin pertinente, dovezi de diplomatie, promisiuni si atacuri frontale pe care Basescu, Geoana si Antonescu nu au ezitat sa le arunce unii inspre altii in mod hulpav. Cel mai important, au fost trei ore neintrerupte de Vadim si de alti prezidentiabili cu intentii de obtinere a notorietatii politice si a vizibilitatii publice.
A fost o confruntare fair play in mare parte, in care Geoana si-a demonstrat diplomatia, Basescu si-a reintarit si accentuat pozitia de presedinte, iar Antonescu si-a demonstrat stangacia politica(cand numai ce fusese laudat pentru fluenta discursului. Marele circ pe care il astepta toata lumea a lipsit aproape cu desavarsire, poate si datoritata maturitatii politice de care au dat dovada Basescu si Geoana. Singurul candidat pregnant acustic a fost Antonescu, care si-a axat discursul pe un ton vadit ridicat si acuze aduse combatantilor.
Interesant a fost insa altceva la toata confruntarea asta: modul in care combatantii(si staffurile de campanie din spate) si-au construit discursul politic. Curat pe alocuri, impecabil prin parti esentiale si desantat la alte capitole, discursul a fost usor atipic pentru dezbaterile specifice de pe teren romanesc. Cazul Obama le-a servit mai mult ca sigur ca studiu de caz staffurilor de campanie, care s-au folosit de toate instrumentele discursive si non verbale pentru a aduce persuasiunea la cote inalte. Unora , le-a reusit. Pentru altii, a fost o incercare soldata cu un fiasco total la nivel de comprehensibilitate si coerenta discursiva.
Voi evita comparatiile legate de calitatea politica a combatantilor din platoul de la Palatul Parlamentului si ma voi rezuma cu gratie(si sper eu, pertinenta)la calitatea discursurilor celor 3 competitori.
CAZUL GEOANA
Geoana a jucat perfect rolul diplomatului. Pe undeva, Scoala Gheorghiu Dej a mentorului sau i-a adus cele mai mari avantaje intr-o confruntare verbala. Strategii de discurs i-au structurat atat de bine informatiile, incat discursul ar fi putut sa convinga si un anti-PSD-ist convins. Frazele coerente, argumentatia pertinenta, iar cuvintele cheie folosite in momentele vitale ale discursului. Totusi, un discurs mult prea elitist pentru masa socialista pe care o reprezinta. Insa asta nu scade cu nimic prestatia verbala. Cel mai important, Geoana si-a pastrat diplomatia si in momentul in care a afost atacat verbal de competitorii sai, mentinandu-si discursul in aceeasi zona de acuratete lingvistica si discursiva. Cel mai important, discursul sau a fost directionat catre competitori, intr-un gest politic de aparent altruism, astfel incat simpatia receptorului de mesaj sa fie directionata asupra lui instantaneu. Pe alocuri, discursul aduce cu cel al lui Obama,la investirea in functie. De apreciat este si faptul ca a preferat sa nu dea curs prea mult provocarilor verbale si a stat in banca lui rosie, cu zambetul pe buze si cifrele la indemana. In mare parte, discursul lui a fost orientat catre masele sociale, considerate a fi element cheie al partidului pe care il reprezinta. Folosirea cuvintelor tari, care conota certitudine, i-au adus un plus de siguranta si prestanta. In schimb, generalizarile au creat un blocaj de comunicare, care i-a atras si proteste verbale din partea competitorilor.
Speculatiile realitatii sociale, inregistrate la nivel de mental colectiv au fost exploatate si transpuse in discurs in mod :problema reformelor in invatamant, problema idolilor falsi, problema moralitatii decazute, probleme punctuale din sanatate, traduse pe alocuri , pentru masele tinta de votanti. Reprezentantivitatea sociala ce transpare din discurs este exhaustiva, fiind atinse ideatic domenii specifice de activitate:profesori, doctori, pensionari, ingineri, agricultori.
Gestica si mimica au fost in concordanta cu discursul, facilitand transmiterea mesajului si nuantand, odata in plus, siguranta pe care trebuie sa o aiba un presedinte ales.Un lucru insa i-a tradat aparenta incredere, iar tensiunea fizica s-a dus inspre asa zisele obiecte de transfer. In cazul lui, mainile au devenit acest obiect, emotiile devenind evidente prin insasi pozitia acestora:inclestate, cu degetele/palmele apasand una asupra celeilalte. Miscari ample si gesturi amenintatoare au fost folosite pentru a-i reconfirma pozitia, dar si pentru a castiga teren in fata naturaletii basesciene.
Foarte bine amplsat gestul de final de a acorda flori sotiilor celor doi contracandidati, din nou, in incercarea de a capta auditoriul si de a castiga simpatia alegatorului, printr-un transfer unilateral de simbol politic:trandafirii rosii.
Ca si nota finala, discursul lui Geoana si a strategilor lui cumuleaza nota 9.00.
A fost o confruntare fair play in mare parte, in care Geoana si-a demonstrat diplomatia, Basescu si-a reintarit si accentuat pozitia de presedinte, iar Antonescu si-a demonstrat stangacia politica(cand numai ce fusese laudat pentru fluenta discursului. Marele circ pe care il astepta toata lumea a lipsit aproape cu desavarsire, poate si datoritata maturitatii politice de care au dat dovada Basescu si Geoana. Singurul candidat pregnant acustic a fost Antonescu, care si-a axat discursul pe un ton vadit ridicat si acuze aduse combatantilor.
Interesant a fost insa altceva la toata confruntarea asta: modul in care combatantii(si staffurile de campanie din spate) si-au construit discursul politic. Curat pe alocuri, impecabil prin parti esentiale si desantat la alte capitole, discursul a fost usor atipic pentru dezbaterile specifice de pe teren romanesc. Cazul Obama le-a servit mai mult ca sigur ca studiu de caz staffurilor de campanie, care s-au folosit de toate instrumentele discursive si non verbale pentru a aduce persuasiunea la cote inalte. Unora , le-a reusit. Pentru altii, a fost o incercare soldata cu un fiasco total la nivel de comprehensibilitate si coerenta discursiva.
Voi evita comparatiile legate de calitatea politica a combatantilor din platoul de la Palatul Parlamentului si ma voi rezuma cu gratie(si sper eu, pertinenta)la calitatea discursurilor celor 3 competitori.
CAZUL GEOANA
Geoana a jucat perfect rolul diplomatului. Pe undeva, Scoala Gheorghiu Dej a mentorului sau i-a adus cele mai mari avantaje intr-o confruntare verbala. Strategii de discurs i-au structurat atat de bine informatiile, incat discursul ar fi putut sa convinga si un anti-PSD-ist convins. Frazele coerente, argumentatia pertinenta, iar cuvintele cheie folosite in momentele vitale ale discursului. Totusi, un discurs mult prea elitist pentru masa socialista pe care o reprezinta. Insa asta nu scade cu nimic prestatia verbala. Cel mai important, Geoana si-a pastrat diplomatia si in momentul in care a afost atacat verbal de competitorii sai, mentinandu-si discursul in aceeasi zona de acuratete lingvistica si discursiva. Cel mai important, discursul sau a fost directionat catre competitori, intr-un gest politic de aparent altruism, astfel incat simpatia receptorului de mesaj sa fie directionata asupra lui instantaneu. Pe alocuri, discursul aduce cu cel al lui Obama,la investirea in functie. De apreciat este si faptul ca a preferat sa nu dea curs prea mult provocarilor verbale si a stat in banca lui rosie, cu zambetul pe buze si cifrele la indemana. In mare parte, discursul lui a fost orientat catre masele sociale, considerate a fi element cheie al partidului pe care il reprezinta. Folosirea cuvintelor tari, care conota certitudine, i-au adus un plus de siguranta si prestanta. In schimb, generalizarile au creat un blocaj de comunicare, care i-a atras si proteste verbale din partea competitorilor.
Speculatiile realitatii sociale, inregistrate la nivel de mental colectiv au fost exploatate si transpuse in discurs in mod :problema reformelor in invatamant, problema idolilor falsi, problema moralitatii decazute, probleme punctuale din sanatate, traduse pe alocuri , pentru masele tinta de votanti. Reprezentantivitatea sociala ce transpare din discurs este exhaustiva, fiind atinse ideatic domenii specifice de activitate:profesori, doctori, pensionari, ingineri, agricultori.
Gestica si mimica au fost in concordanta cu discursul, facilitand transmiterea mesajului si nuantand, odata in plus, siguranta pe care trebuie sa o aiba un presedinte ales.Un lucru insa i-a tradat aparenta incredere, iar tensiunea fizica s-a dus inspre asa zisele obiecte de transfer. In cazul lui, mainile au devenit acest obiect, emotiile devenind evidente prin insasi pozitia acestora:inclestate, cu degetele/palmele apasand una asupra celeilalte. Miscari ample si gesturi amenintatoare au fost folosite pentru a-i reconfirma pozitia, dar si pentru a castiga teren in fata naturaletii basesciene.
Foarte bine amplsat gestul de final de a acorda flori sotiilor celor doi contracandidati, din nou, in incercarea de a capta auditoriul si de a castiga simpatia alegatorului, printr-un transfer unilateral de simbol politic:trandafirii rosii.
Ca si nota finala, discursul lui Geoana si a strategilor lui cumuleaza nota 9.00.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)