Marea confruntare dintre principalii candidati la presedentie s-a intamplat. Au fost 3 ore de discursuri politice mai mult sau mai putin pertinente, dovezi de diplomatie, promisiuni si atacuri frontale pe care Basescu, Geoana si Antonescu nu au ezitat sa le arunce unii inspre altii in mod hulpav. Cel mai important, au fost trei ore neintrerupte de Vadim si de alti prezidentiabili cu intentii de obtinere a notorietatii politice si a vizibilitatii publice.
A fost o confruntare fair play in mare parte, in care Geoana si-a demonstrat diplomatia, Basescu si-a reintarit si accentuat pozitia de presedinte, iar Antonescu si-a demonstrat stangacia politica(cand numai ce fusese laudat pentru fluenta discursului. Marele circ pe care il astepta toata lumea a lipsit aproape cu desavarsire, poate si datoritata maturitatii politice de care au dat dovada Basescu si Geoana. Singurul candidat pregnant acustic a fost Antonescu, care si-a axat discursul pe un ton vadit ridicat si acuze aduse combatantilor.
Interesant a fost insa altceva la toata confruntarea asta: modul in care combatantii(si staffurile de campanie din spate) si-au construit discursul politic. Curat pe alocuri, impecabil prin parti esentiale si desantat la alte capitole, discursul a fost usor atipic pentru dezbaterile specifice de pe teren romanesc. Cazul Obama le-a servit mai mult ca sigur ca studiu de caz staffurilor de campanie, care s-au folosit de toate instrumentele discursive si non verbale pentru a aduce persuasiunea la cote inalte. Unora , le-a reusit. Pentru altii, a fost o incercare soldata cu un fiasco total la nivel de comprehensibilitate si coerenta discursiva.
Voi evita comparatiile legate de calitatea politica a combatantilor din platoul de la Palatul Parlamentului si ma voi rezuma cu gratie(si sper eu, pertinenta)la calitatea discursurilor celor 3 competitori.
CAZUL GEOANA
Geoana a jucat perfect rolul diplomatului. Pe undeva, Scoala Gheorghiu Dej a mentorului sau i-a adus cele mai mari avantaje intr-o confruntare verbala. Strategii de discurs i-au structurat atat de bine informatiile, incat discursul ar fi putut sa convinga si un anti-PSD-ist convins. Frazele coerente, argumentatia pertinenta, iar cuvintele cheie folosite in momentele vitale ale discursului. Totusi, un discurs mult prea elitist pentru masa socialista pe care o reprezinta. Insa asta nu scade cu nimic prestatia verbala. Cel mai important, Geoana si-a pastrat diplomatia si in momentul in care a afost atacat verbal de competitorii sai, mentinandu-si discursul in aceeasi zona de acuratete lingvistica si discursiva. Cel mai important, discursul sau a fost directionat catre competitori, intr-un gest politic de aparent altruism, astfel incat simpatia receptorului de mesaj sa fie directionata asupra lui instantaneu. Pe alocuri, discursul aduce cu cel al lui Obama,la investirea in functie. De apreciat este si faptul ca a preferat sa nu dea curs prea mult provocarilor verbale si a stat in banca lui rosie, cu zambetul pe buze si cifrele la indemana. In mare parte, discursul lui a fost orientat catre masele sociale, considerate a fi element cheie al partidului pe care il reprezinta. Folosirea cuvintelor tari, care conota certitudine, i-au adus un plus de siguranta si prestanta. In schimb, generalizarile au creat un blocaj de comunicare, care i-a atras si proteste verbale din partea competitorilor.
Speculatiile realitatii sociale, inregistrate la nivel de mental colectiv au fost exploatate si transpuse in discurs in mod :problema reformelor in invatamant, problema idolilor falsi, problema moralitatii decazute, probleme punctuale din sanatate, traduse pe alocuri , pentru masele tinta de votanti. Reprezentantivitatea sociala ce transpare din discurs este exhaustiva, fiind atinse ideatic domenii specifice de activitate:profesori, doctori, pensionari, ingineri, agricultori.
Gestica si mimica au fost in concordanta cu discursul, facilitand transmiterea mesajului si nuantand, odata in plus, siguranta pe care trebuie sa o aiba un presedinte ales.Un lucru insa i-a tradat aparenta incredere, iar tensiunea fizica s-a dus inspre asa zisele obiecte de transfer. In cazul lui, mainile au devenit acest obiect, emotiile devenind evidente prin insasi pozitia acestora:inclestate, cu degetele/palmele apasand una asupra celeilalte. Miscari ample si gesturi amenintatoare au fost folosite pentru a-i reconfirma pozitia, dar si pentru a castiga teren in fata naturaletii basesciene.
Foarte bine amplsat gestul de final de a acorda flori sotiilor celor doi contracandidati, din nou, in incercarea de a capta auditoriul si de a castiga simpatia alegatorului, printr-un transfer unilateral de simbol politic:trandafirii rosii.
Ca si nota finala, discursul lui Geoana si a strategilor lui cumuleaza nota 9.00.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.