Era o vreme cand scriam materiale usurele. Il aveam pe Bibi si pe pompierii lui, cu partidele de "folbal" din fata blocului. Il aveam pe Vomel, care ridica semne de intrebare si intruchipa tot ce e mai rau si mai urat in rasa umana. Mai era si Ciuppy(cu varianta Evil Ciuppy ciuppy)Le aveam pe Biba si Stiucvitz, care ma inspirau, ca personaje inventate. Apoi a venit Puh, intr-un exces de zel de-al lui Pavel. Cu tot cu "pisi" dupa el si organele ulterioare, pentru ca..deh!. cuvintele pisicesti imi jigneau integritatea feminina. Dupa care au venit organele. Direct. Neanuntate. Mi-au penetrat limba si creierul. Vreme de cateva posturi, P.U.L.A. a devenit element central, in jurul carora fantasmau generalist actiuni ale tagmei feminine. Dupa care, au venit abstractizarile de tipul EL: a fost sufletul pereche(pe care inca il mai aud cum urla isteric in urechile mele), a fost barbatul-prieten(ce ulterior a devenit amant), a fost barbatul-dement(care continua sa ma faca sa zambesc).
Acum, am doar complexitati:complexitati de politica, complexitati sentimentale, complexitati existentiale. Complexitati fara complexe. Doar stari de fapt aduse in ultimul hal de abstractizare.Acum am sinele introspect, barbatul galant, puslamaua, extremistul, pupezele, cinicul,depresiva, fericita, puternica, samd.Unde dracu` mi`au disparut numele?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.