In dragoste si in razboi, totul este permis. Sau aproape totul. Insa invariabil totul asta duce spre moartea uneia dintre tabere. Nu neaparat fizica, ci abstracta, asociata cu moartea unei idei, undei pasiuni, unei convingeri. Invingatori si invinsi vor fi intotdeauna in lupta asta metaforica. Scrupulele lipsesc, pentru ca altfel nu ar mai exista provocarea razboiului. Regulile cad, interesele se grupeaza si se regrupeaza haotic, ca intr-un joc aberant. Cine ramane pe pozitii, e dobitoc. Cine isi divedeste maiestria in a fi maleabil, are sanse de reusita. Sau sanse de a deveni leader. Manipularea isi are si ea rostul ei. Cu cat convingi mai multi de maiestriile scabroase detinute, cu atat iti consolidezi pozitia.
Taberele se prind intr-o hora, din nou aberanta si dantuiesc pana la epuizare. Tot a spiritului.Ipocrizia se naste din dantuiala asta inhorita. Pentru ca si ea este una din marile provocari ale confruntarii.
Arta razboiului nu exista. A murit in momentul in care scrupulele s-au pierdut in cenusa phoenixiana. Si acolo au ramas.Pierdute, fara sanse sa renasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.