Mergand pe ideea "nu poti sa ii multumesti niciodata pe toti", primele acuze legate de ZIMN au inceput sa apara. Pentru cei care nu stiu ce e ZIMN, in traducere libera, ceea ce mi`a ocupat 2 luni de zile de munca mai mult sau mai putin asidua. Este inevitabil in cazul competitiilor sa se intample asta, pentru ca ideea de competitie nu este pe deplin inteleasa de toata lumea. Hell, nici macar eu nu sunt atat de sigura ca o interpretez la nivelul la care ar trebui s-o interpretez. Asa ca nu acuz pe cei care acuza, dar , pe pe alta parte, nu reusesc sa inteleg absurditatea prin care isi exprima frustrarile personale. Si zic asta pentru ca ma iau pe mine drept exemplu de fiecare data si imi da cu virgula, pentru ca mereu ajung la concluzia: dar ai mei nu au fost niciodata asa. Dar ai mei nu mi-au zis asta. E chestie de educatie , pana la urma si de credinte personale. Insa in momentul in care vezi ca cel care acuza isi duce atat de departe acuzele pe care le are, sistematizand scheme ingrate de joc, ajungi sa nu ii intelegi nemultumirea si sa te intrebi : daca la 14 ani porneste pe jocuri machiavelice, cum va ajunge la 30? Brusc, ii vezi evolutia si il conturezi ca fiind omul care intotdeauna razbate in viata pentru ca isi apara punctul de vedere cu atata inversunare, incat ai zice ca nici nu are nevoie de parteneri de dialog, pentru ca el este convins ca dreptatea e de partea lui. Intodeauna.
In fond, cred ca asta e doar partea ingrata a lucrului cu oamenii, pe care inca nu am asimilat`o pe deplin si care nu m-a adus in starea de neutratitate dorita. Incercam, incercam, pana cand eradicam orice simtamant. Poate asa o iesi ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.