miercuri, 11 noiembrie 2009
E normal.
Neg evidentul. Pana la urma, e normal. AM nevoie de confirmari. Pana la urma, e normal. Sondez si introspectez pana obosesc. Pana la urma, e normal. FAc alegeri de kkt. Pana la urma, e normal. Ma complac in realitati construite de altii. E normal? Uit ca traiesc. E normal? Uit de mine. Mai este normal?Invat sa cad. REfuz sa ma ridic. E usor sa te complaci. Normalitatea oboseste si creeaza angoase. Creeaza-ti mecanismul defensiv, pentru ca normalitatea fute cel mai tare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.