miercuri, 26 noiembrie 2008
Motivation boost up!
Motivare..mi-e greu sa o definesc. Nu stiu de ce..Mi-e doar f greu sa o definesc. Poate ca nu am mai vazut-o la fatza de ceva timp si de aia. Sau poate ca dispare in fiecare dimineata, la 5 , cand ma dau jos din pat. Ar trebui sa ma ingrijoreze? Putem trai fara motivare..sau se numeste ca picam in panta plictiselii si a banalului absolut? Nu as putea sa zic. Cert este ca tare mi-ar placea sa o mai vad la fata din cand in cand. Poate ca trebuie diversificata putin, poate ca nu trebuie directionata inspre un anumit punct de interes...poate ca exista doar in mintea mea. Poate ca motivarea e data de cei care te inconjoara, de zambetul care te loveste in fata, de sinceritatea care te mangaie pe crestet, de vise...Da, cred ca tot la vise ajung. La visele pe care nu le mai am de ceva timp si pe care mi-e imposibil sa le creez, pentru ca asta inseamna sa ma rup de realitate. Oare ce se intampla daca renunt la realitate..si ma cufund in vise si in visare? Poate asa nu mai devin constienta de toate cacaturile care ma inconjoara zilnic...Duca-se! Da-mi idei..am uitat sa visez, pierduta in noianul de hartii, telefoane, injuraturi, urlete, portocale. Si am uitat si ce imi place, intre timp..am uitat ca ador sa scriu...sa ma razbun pe tastatura pentru toate rahaturile care mi se intampla zilnic.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Despre "motivare"...ce cuvant pretentios, dar atat de prezent in fiecare actiune a noastra...uneori practic ea nu exista, este doar o consecinta a actiunilor noastre din trecut, un fel de inertie, o energie remanenta, ceva ce este acolo doar pentru ca a fost candva si acum inca isi mai face simtita prezenta...spre exemplu : ma trezesc brusc la o realitate absoluta, azi, 26.nov.2008, orele 10:25, fix... sunt la sediul unui fost-client, si, il ajut cu o consultanta gratuita sa isi rezolve niste probleme cu un sistem care se incapataneaza sa nu mai mearga, si totusi il rezolv, e ok acum, el insista, intrebari plicticoase, dar ne cunoastem de vreo 2 ani, cica suntem cumva "amici" si sunt la el pentru ca "asa se face", adica il ajut, din timpul meu, pe banii mei si nervii mei, pentru ca ...defapt pentru ca ce ??? defapt de ce sunt eu aici ? acum ? de ce fac lucrul asta pentru el ? si nici nu-mi place, mi-e defapt greatza, imi vine sa vars, atitudinea lui nu-mi place, nici nu-mi vorbeste frumos, cum as vrea eu, nici nu zambeste macar, defapt crede ca-i sunt oarecum dator in vreun fel in baza amicitiei noastre...totusi de ce sunt eu aici ? si cine e el ? CARE E PRACTIC MOTIVATIA MEA ??? ...aaa.....i get it....e undeva in trecut, lasata acum 2 ani de zile , uitata pe-acolo, si inca isi face simtita prezenta...dar de fapt nu e nici o motivatie, nu e nimik, e doar "acest mister good guy", sunt doar eu, cu mentalitatea mea de maestru ZEN intarziat, micul univers al intelegerii fatza de fiecare si de problemele fiecaruia, ca nu are bani, ca e vai de el, sa-l ajut...bla, bla, bla, mi se face scarba de mine uneori, bunatatea asta gratuita, si el nici macar un multumesc, un zambet, nimik...cum ? nici macar o cafea....HAI GATA ! MI-AM PIERDUT RABDAREA, si MOTIVATIA ! ... m-am intors si am plecat, nu-i voi mai raspunde la nici un telefon...silent...niciodata...pentru ca, draga Ramonne, MOTIVATIA trebuie sustinuta, din cand in cand, cu ceva, alimentata cu energie pozitiva....altfel.... iau pastila : fuck them all ! si....si gata cu atata motivatie...(omVLADon)
RăspundețiȘtergere