Cu ochii pe H2SO4

Il cheama cu H2 in fata. Si SO4 in coada. E d`alde lu` molecula sulfuroasa, din Sulfuricu` de Jos.
Natura sa chimica i-a mai adaugat niste determinante in spate, sa nu fie la fel de infensiv ca apa, ci sa devina caustic. Inspre sulfuros. Bine s-a gandit natura cand l-a inzestrat cu SO4. Altfel se pierdea in imensitatea anonimatului apos al naturii.
De mic copil, H2SO4 a realizat ca nu prea face familie buna cu aposii si nitratii. Si-a luat talpasita odata cu rucsacelul tricoloric si s-a dus departe de ei, inspre zari mai bune. Acolo unde ai lui faceau legea. Si ce lege Sulfurica faceau..de mureau toti picurati de invidie!
Chiar si asa, micului H2So4 ii era greu: De la atata aciditate inghitita de la semenii sulfurosi, si-a facut rani pe molecula. Parca ii era mai bine langa inofensivii nitrati, care il udau de moarte.
Dar..acid fatal fiind si caustic pana la ultima molecula... trebuia sa mearga mai departe si sa sparga cu molecula lui celelalte molecule infime care ii ies in cale. Copulatia moleculara ii era un alt gand, ce nu ii dadea pace. Insa sulfuroasele din jur aveau fitze de apoase H2otice, mancatoare de unitati moleculare. Iar vecinele din alte grupe molculare parca nu il atrageau. Sulfusorii nici atat.
Micul SO4 a crescut, pana cand o lovitura teribila l-a facut sa isi dea seama ca viata e mai mult decat molecule: un rasarit de soare.