Georgica fara frica

Relatiile de rudenie nu se discuta in afara familiei. Dar nu si la mine. Toate povestile bune incep cu..Am un var. Am o matusa. Am ..ceva pe post de ruda. Ei bine, la mine se aplica ultima afirmatie: am ceva pe post de..var. Pe el in cheama Georgian. Parintii nu stiu cum ii zic, iar prieteni nu are..decat imaginari. E o combinatie bizara intre specii, dar de la oameni a preluat doar vorbirea articulata si ..bipedismul. In rest, Georgica a preluat de la ..altceva. O fi rodul unei iubiri intre frati si surori, o fi rodul unui dopaj pe timpul sarcinii, nu stiu. Dar omul e ciudat. Are un zambet tamp pe fatza permanent si oscileaza intre euforie si depresie la intervale de 2 secunde. Se agata cu disperare de orice individ si simte nevoia sa il sufoce cu intrebarea eterna:Ai bani?Da` ma ajuti?Da` stii ce imi face maica`mea?
Pe de o parte, gasesc ca mi-e mila de el, pe de alta parte, ma gandesc cum pot 2 parinti sa nenoroceasca un copil care poate avea un viitor, fie el si cat de mic.
Si cum iti ziceam de Georgica..Georgica are un etern trening si niste eterni craci slabanogi incaltati cu pantofi cu varf manelistic. Niciodata nu ii schimba. Poate doar vara, cand ii inlocuieste cu saboti din aceeasi gama. Trist!Si mai trist ca suntem rude!Atat de trist, incat azi..pentru a scapa de el..a trebuit sa iau un copchil de mana si sa il plimb departe...dar departe de prezenta lui georgica. Fara frica!