Halte Durch mit Naidoo

Pe Xavier Naidoo l-am descoperit de curand. Nu cred ca am stat pana acum sa ii ascult cap-coada creatiile si stiu ca de fiecare data cand ii auzeam vreun single comutam pe altceva. Mare greseala am mai facut!Probabil ca nu stiam sa fac pe atunci legatura intre artist si non artist, intre stil si non stil(nu va ganditi ca as sti acum sa o fac prea bine!) . Stilul lui Naidoo este insa unic. Este unul dintre nemtii care au reusit sa se ridice din gloata omogena si sa`si asume un stil deasupra celui comun. Nu as sti sa`l definesc, sincer. E exact ca stilul brit pop. Il recunosti dintr-o mie, dar daca vrei sa pui degetul pe cateva caracteristici, iti iei o mare teapa, pentru ca realizezi ca nu stii sa denumesti exact ce`l face atat de brit. Anyways, Naidoo mi-a atras atentia prin unul dintre cele mai recente single-uri: Halte Durch(Hold on). Este incredibil ca si sound, incredibil ca imagine si daca`l lasi sa te duca, te duce departe. Stai fara grija, revii dupa 3 minute, cand se termina trackul:

Basescu pacifistu` si` a scos coltii!

Daca runda trecuta spuneam ca nu inteleg de unde si pana unde atata calm si discurs dezlanat pentru Basescu, la runda a doua a marii confruntari(si ultima), Basescu si`a schimbat radical pozitia si discursul, reorientandu-se catre paradigme democratice.
Basescu a dat de pamant cu eticheta de pacifist cu care il blagoslovise presa din runda trecuta si a demonstrat ca poate rupe cu dintii din adversar. Si asta folosindu-se de argumente si informatii pertinente. CE-i drept, il prinde mai bine rolul de luptator asumat voluntar sau impus(asta nu o mai stiu). Daca stam bine sa ne gandim, chiar asta e rolul care l-a consacrat, asezonat pe alocuri cu lacrimi sensibilioase aducatoare de audienta. Ca si persuasivitate, Basescu l-a luat pe Geoana. A venit cu lectiile facute de acasa, a venit cu experienta de 15 ani in politica si conjuncturile ce inca ii permit sa mai invoce prerogative speciale. Cel mai important e faptul ca a venit cu exemple clare si concrete pe situatii de fapt si contexte ample:sanatate, protectie sociala, samd. De aici, rezulta una bucata mobilizare foarte buna a staffului, pentru ca, nu`i asa, cand ancorezi un discurs in realitate pe fundamente reale, parca sa zic ca persuasiunea creste direct proportional.
Ca si paradigme, Basescu s-a axat foarte mult pe cele democratice: necesitatea referendumului, dreptul de vot, indivizii- ca elemente centrale, prefigurand, totodata si una bucata paradigma sacra, legata de siguranta sociala. Bine gandita miscarea, tinand cont de faptul ca data trecuta, notam(cum am spus si la inceput) discusul lui ca fiind unul molau si dezlanat, in permanenta defensiva.
Acuratetea informatiilor este un alt punct notabil al discursului, care s-a centrat pe astfel de elemente. Cumva, orientarea asta catre social a vrut sa ia din alegatorii PSD-isti si sa le schimbe orientarea.
Basescu a fost ofensiv, punandu`l aproape permanent pe Geoana in postura de victima. Avantajul structurarii bune a informatiilor si a conciziei lor s-a vazut dupa primele minute de dialog.
Totodata, Basescu a avut si o stapanire de sine incredibila. A intuit punctele slabe ale contracandidatului si le-a suprauzat, pentru a-i nimici discursul si aparentul echilibru. A reusit sa faca asta si s-a bucurat de laurii succesului in momentul in care fata lui Geoana incepea sa dea primele semne de lipsa de control. Ironia specifica i-a adus si un plus de imagine si verosimilitate, incadrandu`l din nou in arhetipuri colective:justitiar, haiduc, samd.
Clar, Basescu poate pleda in rolul de bun orator, ii lipseste pe alocuri diplomatia politica, dar esenta mesajul se duce mai departe

Care Revolutie, mah?

Mi-a trecut ieri pe la urechi cuvantul "revolutie". In alt context decat cel al revoltei populare/lovituri de stat din 1989. Mai exact, in contextul prezentei lui Geoana la Timisoara, unde timisorenii l-au huiduit pe stimabil de i-a sarit apa in cap si platformele program pe nas. Ale lui sau ale lui Iliescu,mai putin conteaza acum. Ce conteaza este ca huiduiala grupata si injuraturile cu puli si cristosi au devenit, in opinia tuturor trusturilor media, ditamai revolutiunea.
Toata tara a luat foc la cur, editiile speciale au curs cu nemiluita la TV, iar vitejii moderatori au incercat o seara intreaga sa desluseasca misterul "flash mobului" violent din Timisoara. Care violenta, fratilor?Care revolutie? Cea regizata de sponsorii de partid pentru un rahat de campanie electorala? Despre revolutia asta vorbim? Care revolutie, culmea! Taman in campanie electorala s-a gandit sa aiba loc, avand ca stindard nobil satulia poporului roman fata de sistemul abject in care s-au balacit 20 de ani de zile! Adicatelea, 20 de ani de zile, nu i-a deranjat nimic, acum s-au gandit ei mai bine si au realizat ca ei nu mai pot.
Pornind de la premisa revolutiei, discutiile in platou s-au incins i-ar comparatiile absurde s-au infiltrat printre crapaturile necaptusite cu bani ale televiziunilor. Toata lumea isi dadea cu presupusul, Ciuhandu era luat la rost si dadea(tot culmea!) exact raspunsurile pe care le asteptau moderatorii colorati politic. Catamai coincidenta!!
In tot acest scenariu de prost gust, citesc updateurile de pe ziuact.ro: 40 de studenti s-au adunat in fata Prefecturii Constanta, in sprijin fata de tinerii din toata tara. O singura intrebare am: Cine i-a trimis pe tinerii patrioti in fata Prefecturii, pentru a sustine nobila cauza "revolutionara"? CEva nu se pupa la scenariul asta: pe de o parte, avem tinerii care nu se duc la vot, pentru ca nu mai cred in sistemul politico-administrativ si parghiile democratice. Pe de alta parte, "voi" imi spuneti ca s-au mobilizat ei asa, de la sine putere, pentru a sustine cauze pline de verticalitate.Taman in campanie! Abject si stupid mod de a manipula, dragilor!

Ce faci?

Am vazut recent un foarte scurt metraj. Mi l-a aratat Dragos. Foarte tare el. Scurtmetrajul zic. E un filmulet de un minut, ca toate cele 25 inscrise la Festivalul International Filminute. Ce il face atat de tare? Pe undeva ideea de la care porneste, modul in care o dezvolta si modul in care o pune in scena. Pe idee, zic. Gabriel Achim a avut incredibila si geniala idee de a merge pe firul banalului si de a-l ridica la rang de genia;. Toti au gandit-o, toti au susotit`o, insa nimanui nu i-a trecut prin cap pana acum sa faca un foarte scurtmetraj pornind de la "ce mai faci?". Reconstruind social si inotand printre norme si patternuri sociale in care ne simtim datori sa dam anumite raspunsuri doar de complezenta, pierdem din vedere aspecte esentiale, dar banale in acelasi timp. Achim darama tot ce inseamna mit social, tot ce inseamna conventie, tot ce inseamna intuititiv si asteptat. Viziunea lui este una antagonica normelor, creand un set de valori propriu, pe care il aplica in film. Ce e mai interesan este ca el intuieste un deziderat social, care se opune curentului dominant si transforma dezideratul asta atat de bine, incat isi gaseste si public care sa adere la el. E genul de idee pe care atunci cand o vezi exploatata de cineva, iti tragi o palma peste frunte si zici: "Frate, m-am gandit la asta de o mie de ori!Uite ca asta a pus`o in practica!Cat de simplu era!"
Baga si un vot, daca iti place!
http://www.filminute.com/2009/screeningroom/index.php?id=105

Cel mai tare participant la ADfel

Nu stiu cum il cheama si cati ani are, da` stiu ca s-a chinuit 3 minute sa dea la cos 3 peturi, azvarlindu-le de la inaltimea lui de 1, 10 m.Drept pentru care, i-am dat micutzului Tzuperman o sapca si un frisbee, pe care el le-a pupat cu pofta, de fericire.

Saw The Proposal!Finally!

Finally, am vazut THE PROPOSAL. Ma chinui sa vad filmul asta de pe undeva de prin aprilie. Nu ca ar fi aparut de atunci(pentru ca a fost lansat abia pe 19 iunie), ci pentru ca trailerul a fost facut ceva mai devreme, pentru a`mi fierbe mie nervii de curiozitate. Well , dragut film, ma asteptam poate la ceva mai mult dupa ce am vazut trailerul(dar asta e faza nasoala cu trailerele, ca mereu sunt mai bune decat filmul in sine): un script destul de ok(pe alocuri usor greu de digerat), castul in regula, cei doi protagonisti destul de broditi impreuna(daca nu ca fizic, cel putin ca si temperamente ale personajelor):sandra Bullock si Ryan Reynolds, that is. Pe scurt, povestea sta cam asa:ea, Margaret, o sefa obsedata de cotrol, care isi terorizeaza angajatii..afla cu stupoare ca viza ei pentru America a expirat si ca urmeaza sa fie deportata in Canada, dupa ce a reusit sa ajunga in topul ierarhiei la firma unde lucreaza. Aici intervine Andrew, loialul ei asistent, care face orice sa isi indeplineasca visul de o viata..si anume sa ajunga book editor. Inclusiv sa se casatoreasca cu Margaret, cea pe care o uraste cu patos. De aici incolo, trebuie sa vedeti filmul, un romance destul de..tipic..dar savuros ca replici.
All in all, filmul este destul de bine conturat ca si idee si se incheie intr`o maniera interesanta. Enjoy it!

Thumbs up for Moldova!

Gustul amar al esecului Romaniei(nu ca nu am fi meritat`o, evident) mi-a fost inmuiat de doua performances(sa nu zic..cantari sau prezente scenice): una a fost cea a Estoniei si cealalta, a revolutionarilor din Chisinau. Estonia a avut o simfonie urbana de toata frumusetea, melodie pe care eu o vad fie pe colana sonora a unui film, fie intr`un spot dramatic si plin de adrenalina la masini( a se vedea, spre exemplu, Meravigliosa Creatura-Gianna Nanini, din reclama binecunoscutului brand italian de masini)


Cat despre cei din Moldova, ei au fost la mare inaltime horistica si recunosc ca am ranjit atunci cand am auzit melodia. Simpla, alerta, frumoasa ca si concept de punere in scena. Ce pot sa zic, am fost batuti la cur rau de tot, ca obrazul il tot bate tovarasu` Voronin de ceva vreme.

De la rusi vine..showul!

Am vorbit de ai nostri, ii iau acum si pe ai lor. Adica pe ai rusilor. Nu pe reprezentantii la Eurovision, banala si inmuiata in acorduri/armonii rusesti traditionale..ci pe rusi, ca organizatori. Spectacolul a fost incredibil, the concept idea molfaia a originalitate, iar gazdele(sa nu le zic hosts) s-au brodit perfect. Ce-i drept, astea sunt palmele pe care rusii adora sa le dea unei Europe pline de idei preconcepute, care arunca cu tot noroiul in cultura lor. Sa le luam pe rand, dara.
Pornim de la doua premise simple: Rusia are o cultura impresionanta. Rusia este pol de discutii si controverse. Bun. Ce au facut rusii? In materialele de prezentare ale locatiei(specifice, de altfel, concursului)..au folosit cele doua supozitii din plin: unul dintre materiale a fost un reportaj care a fructificat ideile preconcepute despre Rusia, printr`o interventie "de la fata locului" in prim plan. In plan secund sau background, se dezvolta un intreg plot, care venea sa contrazica afirmatiile din discursul principal, adica cel al "reporterului". Si uite asa se creeaza ironia fina si..comedia.
Cel de-al doilea material care mi-a atras atentia a fost la fel de ingenios gandit(ca doar au lucrat sute de oameni la proiectul asta, avea si de unde sa fie gandit): participanttii au primit roluri principale, insa ca si intruchipari ale figurilor marcante ale Rusiei. Concluzie: Cultura lor promovata, valorile lor promovate, competitorii adusi in prim plan, ca si actori.
Lucrurile nu se opresc aici. As continua cu cei 2 hosts, care au depasit conditia de cititor de prompter si s-au dovedit a fi o echipa pertinenta si reusita(spre deosebire de anii trecuti, in Ucraina, cand exista o discordanta clara intre el, ea si discurs.
Momentul cheie al serii a fost breath taking zic americanii, noi ii spunem...cascator de gura. Bazine imense mobile au fost montate deasupra arenelor unde statea publicul. Partea incitanta a fost ca bazinele erau pline cu apa si ...dansatori, care se balaceau in apa colorata de reflectoarele aranjate de jur imprejurul constructiilor din plexiglass. Dansatori agatati la zeci de metri in aer, plutind deasupra publicului si invartindu`se frenetic in jurul propriului centru de greutate este ..o inovatie.
Imaginile au fost luate de jos in sus, de data asta. Ca si intentie, ideea a fost geniala, poate la fel de geniala ca si momentul in care bazinele din plexiglass au inceput sa coboare, pentru ca fundul bazinelor sa fie atins de mainile publicului.
Un alt lucru ce m-a lasat cu gura cascata a fost maniera americaneasca de abordare a cadraturilor, a produsului media finit si al dezinvolturii individului din Green Room. Dar..sa nu ne mai mire nimic, pentru ca e foarte posibil ca pe parte de productie sa fi primit ceva ajutor de la confratii din Occident.

Elena a facut pleosc la Eurovision!

Spun de la bun inceput ca refuz sa pledez pentru un nationalism nemotivat atunci cand vine vorba de Eurovision. Nu fac parte din categoria personalului romanesc ce slujeste cauza nemiljocit, indiferent de context, ignorand realitatea si pledand permanent intr-o victima a vecinilor, a Europei, a lumii. O sa fiu radicala: am fost jalnici la Eurovision. Si nu, nu a fost de vina votul politic, nu u fost de vina relatiile diplomatice incerte pe care le avem, nu a fost de vina nici macar teoria conspiratiei pe care o invocam de cate ori putem. Cu atat mai mult, bugetul redus , restrictiile organizatorilor si lipsa sonorizarii sunt argumente deja de o redundanta ce da spre plictis.
Noi suntem singurii responabili pentru esec. Marele esec al locului 19. Noi suntem responsabili pentru alegerea melodiei, pentru alegerea artistei, pentru alegerea coregrafiei si a costumelor, noi suntem direct responsabili pentru ca dupa atata amar de vreme nu stim cu ce se mananca showul si ce inseamna. Daca tot ii asteptam pe americani din `49, macar puteam sa furam ceva din know how`ul lor in timp ce asteptam. Dar nu, noi suntem si puturosi in asteptarea noastra si mergem pe mana norocului si a simplei coicidente la concursuri.
Nu stiu de unde sa incep dupa ce am zis ca suntem responsabili pentru marele esec. Poate de la lipsa de unitate a produsului adus la inaintare: o combinatie bizara de stiluri si mesaje, de nu am mai vazut. Am avut rochii de iele incerte, franjurate in stil jungle, in culori frenezic de prost alese..de ma asteptam ca dupa ce le-am vazut pe cele 4 Jane de pe scena, sa vina si Tarzanul. Cat despre Elena , ea a fost si timorata, si stangace, si lipsita de talent fizic, dar si intolita intr`o rochie pretioasa, care rupea cu "ielismul" neslefuit din background. Si de parca nu era de ajuns, coregrafia trebuia si ea sa dea un sut in ceureu intregii creatii TVR`iste: un pas la stanga, unu` la dreapta, un balet mimat si 2 picioare stangi ale Elenei, toate grupate in perinite si hore. Nu o sa inteleg ce treaba are hora cu o rochie de inspiratie jungle si una pe care sunt aplicate paiete, dar poate sunt eu ..profana intr`ale stilului.
In plus de asta, se vedea si tracasarea Elenei de la o posta. Intelegem ca unii artisti nu sunt omnipotenti, dar coregraful ar fi trebuit sa intuiasca asta, in loc sa mearga pe trendul altor tari participante.
Nu o sa scape de la paruiala mea verbala nici macar versurile, care de la bun inceput mi s-au parut de prost gust. Il blamam atat pe Moga pentru creatiile lui simpliste, kitschoase si pline de zvac occidental, dar inchidem ochii cand vine vorba sa ne uitam la alegerile unui juriu TVR`ist(alegeri, care fie vorba intre noi, au dat gres de fiecare data la Eurovision): The balkan girls, they` like to party..like nobody. like nobody. Asta ce sa insemne? Ca am recunoscut in fata unei intregi Europe cum ca zvonurile ca noi am fi un neam de curve sunt adevarate? Banuiesc ca da, ca altfel nu vad rostul unei asemenea afirmatii..al carei mesaj nu se regaseste in coregrafia stangace a reprezentantei Eurovision. In plus, stau si ma gandesc, referitor tot la versuri, de cand suntem noi reprezentantii unui intreg Balcani, care sincer vorbind, poarta semnatura infierata a lui Goran?
Si cu toate astea, noi inca ne mai miram ca o luam la fund ori de cate ori mergem la Eurovision. Anul asta am ocupat locul 19. Cine stie..anul viitor poate avem sansa sa fim ultimii!Ne meritam soarta, monser! Ne meritam soarta oropsita de papuci ai Orientului.
Si un PS:Cu riscul de a fi rautacioasa, cred ca din delegatie au facut parte machieuzele TVR(atentie, nu make up artisti, machieuzele) si costumierele mamutului mulgator de bani publici TVR.