..and i feel..good!

Mi-e bine. Si asta nu o spun doar pentru a scrie ceva pe blog..ci pentru ca..mi-e bine. Regret, totusi, ca sunt printre putinele persoane impacate cu ele, impacate cu idei, cu sperante, cu ambitii. Dar mi-e bine asa cum sunt, unde sunt si cu ceea ce fac. Nu acelasi lucru se intampla cu cei din jurul meu, care par a se plange incontinuu de tot ceea ce li se intampla: de la viata personala, la viata profesionala, pana la cele mai mici detalii si actiuni prin care iau parte. Nu pot sa spun ca ma bucur, pentru ca ar fi dovada de maxima ipocrizie din partea mea, dar ma uit cu detasare la ei si incerc sa le inteleg nemultumirile. Nu inteleg de ce ma considera de fiecare data un umar pe care pot plange, o haina pe care pot suspina si de care se pot sprijini. voi macina problema in continuare