Evadate

CAnd ai facut ultima oara o nebunie..dar o nebunie atat de mare incat sa ii afecteze pe toti, in mai mica sau mai mare masura? Asta am facut eu ieri, cand am hotarat cu celalalt capricorn sa ne luam talpasita inspre alte meleaguri decat cele tomitane. Asa ca..am dat luat gentile imense, trusele de make up, servetelele, gelul de maini si lucrurile albastre..si am dat cai putere pe autostrada. Am vrut sa vedem cum e sa ai o fitza...sa bei cafeaua in bucuresti, intr-o zi de sambata. Am luat-o si pe "aia mica"..si duse am fost. In bucuresti am ajuns pe la 16 si am gustat din plin din istoria orasului construit de bucur, cu mucegaiul pe cladirile istorice, cu praful de pe strada, cu toate umbrele pamantii strecurandu`se printre copacii din cismigiu. mi s-a umplut sufletul de liniste.linistea dintr`o jungla urbana, linistea pe care o gasesti in cele mai ciudate locuri. Am vrut din nou sa ma mut, am vrut din nou sa iau totul de la capat, doar pentru ca ma indragostisem de felul in care soarele cade pe cismigiu si salciile de la mal. Doar pentru ca ma indragostisem de batranelul care ne-a facut eleve de liceu si de acordurile pitigaiate ale fanteziei remixate de individul dubios care se lipise de noi, fara sa il roage nimeni sa faca asta.As fi vrut...sa zabovesc, as fi vrut sa uit de mine , as fi vrut sa ma pierd intr- o liniste care se mula perfect pe sufletul meu. Dar cateva ore au fost de ajuns. Mi-am recapatat zambetul..Poate de la narghilea, poate de la Valea Regilor, poate de la faptul ca am ras ieri cu adevarat de lucruri simple, in care ma regasesc. Sau poate ca a fost doar anturajul..care mi-a priit. Posibil.