Lungul nasului, dincolo de supraestimare

Scarba ma apuca. Si ma ia de par, si ma loveste frontal de zidurile de informatii din fata mea. Astea sunt momentele in care eu NU MA RIDIC IMPOTRIVA TUTUROR, ci le demonstrez tacit si subtil nimicnicia lor ca oameni, ca "profesionisti". Banuiesc ca este dificil pentru cineva din bransa veche sa accepte ca un invatacel ii poate taia fata in anumite momente. E exact acelasi sentiment pe care il au medicii stagiari candsunt loviti la gioale de medicii versati, in incercarea disperata a celor din urma de a mai tine capul sus si de a trage cu dintii de postul lor de o viata. Raman insa la ideea mea. In 24 de ani, am facut deja ce altii nu au realizat intr-o viata intreaga..si pe langa toate, mi-am pastrat pozitia verticala si nu m-am ploconit in fata favorurilor, fie ele sexuale, fie financiare. Nu am facut comploturi, nu am dat lovituri de teatru, nu am taiat elanuri si avanturi. Si asta mi-e de ajuns atunci cand nimicnicia loveste. Eu stau detasata..si privesc totul prin ochii unui spectator. Un spectator care a invatat arta discursului si in care toata lumea investeste incredere si respect. Pentru ca...in definitiv, asta e viata. O simpla piesa de teatru, pe care daca nu stii sa o regizezi, pici in panta idolatriei si a supraestimarii. Iar asta e cumplit.