In momentul asta, sansele sunt de 90% sa fac o alta mutare mare: din Bucuresti in Constanta. Temporar sau nu, asa s-au aranjat lucrurile. As vrea sa zic ca imi pare rau, dar nu pot. Pentru ca nu pot. Insa daca asta se intampla acum un an, probabil ca m-as fi rasucit si razvratit in ultimul hal al ratiunii , m-as fi urcat pe pereti (si nu de placere) si as fi scos flacari pe gura-mi mare pentru a-mi exprima nemultumirea. Si cred ca pe undeva, asta am si facut la un moment dat, cand m-am incapatanat sa ma iau la tranta cu soarta si mi-am luat o laba de urs, grea si apasata, fix in freza. Probabil ca de atunci m-am invatat minte, mai mult sau mai putin constient si mi-am dat seama ca datul e dat. You can fight it, dar cand ti se intoarce, atunci sa te tii bini di tat.
In plus, ma minuneaza sa vad ce se intampla si pe unde o sa mai migrez (da, doamne, sa fie prin afara tarii, printr-o Bora Bora !). Pentru ca stiu ca asta o sa se intample dupa tot periplul asta de evenimente. O sa vina un nou val, care o sa imi creeze un nou context, cu noi reguli de adaptare si o sa aduca si o tona de provocari. Un singur val. Because that`s life, iar la un moment dat, ajungi sa ii descifrezi putin tainele, odata ce te detasezi. Pana cand o citesti de tot, iti ia o viata intreaga sau chiar mai multe, depinde de cat de perspicat esti.
Singurul lucru de care mi-e un pic teama este ca ideea de casa nu o sa mai fie niciodata ce a fost. Azi o mutare, maine o mutare, poimaine o delegatie, raspoimaine un schimb de experienta...si uite asa incepe mobilitatea sa isi spuna cuvantul, iar statornicia se duce... raiului. Dar ne obisnuim si cu asta.We gotta face the jungle, right?
Pana una-alta, va anunt ca fac bine. Tuturor. Sau cel putin asa incerc. Ma curat karmic si (re)invat ce inseamna prietenia cu oameni frumosi langa mine. Ah,si am descoperit ca nu stau asa prost la capitolul relatii: se pare ca am una care tine de vreo 22 de ani.
Asa ca, dragi cunostinte si prieteni de Bucuresti, do me a favour si respectati regulile de mai jos:
1. Nu sunati sa intrebati ce s-a intamplat. Asa, din senin, doar ca ati citit un post.
2. Nu plangeti dupa mine. Nici nu suspinati, pentru ca la cat de trecator este totul, orice se poate schimba intr-o secunda. Sper ca sesizati ironia la adresa celor care dramatizeaza usor.
3. Nu puneti pe altii sa sune sa intrebe de ce. E intrebarea care imi fute creierul mic si creierul mare in acelasi timp.
4. Daca o dati si cu regret, atunci clar avem probleme.
Daca o fi sa ma intorc, m-oi intoarce eu. Va anunt din timp, sa ma scoateti la o cafea. Daca nu, va trimit vederi de pe unde sunt.
PS: Nici nu aveti idee cat de bine e vara la mare!
In plus, ma minuneaza sa vad ce se intampla si pe unde o sa mai migrez (da, doamne, sa fie prin afara tarii, printr-o Bora Bora !). Pentru ca stiu ca asta o sa se intample dupa tot periplul asta de evenimente. O sa vina un nou val, care o sa imi creeze un nou context, cu noi reguli de adaptare si o sa aduca si o tona de provocari. Un singur val. Because that`s life, iar la un moment dat, ajungi sa ii descifrezi putin tainele, odata ce te detasezi. Pana cand o citesti de tot, iti ia o viata intreaga sau chiar mai multe, depinde de cat de perspicat esti.
Singurul lucru de care mi-e un pic teama este ca ideea de casa nu o sa mai fie niciodata ce a fost. Azi o mutare, maine o mutare, poimaine o delegatie, raspoimaine un schimb de experienta...si uite asa incepe mobilitatea sa isi spuna cuvantul, iar statornicia se duce... raiului. Dar ne obisnuim si cu asta.We gotta face the jungle, right?
Pana una-alta, va anunt ca fac bine. Tuturor. Sau cel putin asa incerc. Ma curat karmic si (re)invat ce inseamna prietenia cu oameni frumosi langa mine. Ah,si am descoperit ca nu stau asa prost la capitolul relatii: se pare ca am una care tine de vreo 22 de ani.
Asa ca, dragi cunostinte si prieteni de Bucuresti, do me a favour si respectati regulile de mai jos:
1. Nu sunati sa intrebati ce s-a intamplat. Asa, din senin, doar ca ati citit un post.
2. Nu plangeti dupa mine. Nici nu suspinati, pentru ca la cat de trecator este totul, orice se poate schimba intr-o secunda. Sper ca sesizati ironia la adresa celor care dramatizeaza usor.
3. Nu puneti pe altii sa sune sa intrebe de ce. E intrebarea care imi fute creierul mic si creierul mare in acelasi timp.
4. Daca o dati si cu regret, atunci clar avem probleme.
Daca o fi sa ma intorc, m-oi intoarce eu. Va anunt din timp, sa ma scoateti la o cafea. Daca nu, va trimit vederi de pe unde sunt.
PS: Nici nu aveti idee cat de bine e vara la mare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.