Ferestre la ceasuri tarzii

Ma uit prin ferestrele slab luminate si prin geamurile transpirate de caldura. Intr-o parte, un el si o ea se pregatesc de somn. El aseaza patul, iar ea se tolaneste pisiceste, dandu-i de inteles ca noaptea este inca tanara si se poate consuma la fel cum s-a consumat la prima intalnire: cu gemete si urlete de pijama mahalageasca.
In alta parte, tot un el si o ea consuma deja ceea ce primii doi nu au curaj sa faca. Le vad umbrele tremurande printre draperiile trase, de parca ar vrea sa imparta cu toata lumea fericirea lor. Sunt altruisti, imi zic in gand, simtindu-ma ca un mic voyeur printre ferestrele oamenilor. Le vad pasiunea prin peretele gros si imi aduc aminte de a mea, in momentele mele cele mai bune. In acelasi timp, imi incolteste ideea ca om fi impartasit si noi, la un moment dat, niste momente exhibitioniste pentru cei care fumau linistiti in balconul de vis-a-vis sau prin apropiere. Ma rog sa nu fi fost zgomotoasa.
La un geam mic, pricajit si prost luminat, vad o batranica. Aceeasi batranica cu...care ma intersectez ori de cate ori ma viciez in balcon. Sta infofolita si aplecata de spate, cu broboada pusa pe cap, butonand aceeasi telecomanda. Tind sa cred ca i s-o fi lipit de mana sau e dezvoltat deja o relatie speciala cu ea, ca de o luna o vad intr-o singura ipostaza, adica asta.
Trag din tigara si ma uit la fumul care iese rotocoale din gura, intrebandu-ma cand o sa ma las de fumat. Imi vine brusc ideea in minte sa scriu. Nu am mai scris demult asa, cu atata ardoare.
Ma gandesc ca ma voi intoarce in pat, unde niste brate puternic de imaginare ma vor strange la piept, pana cand voi adormi. Stiu ca va veni si momentul in care se vor materializa si li se vor alatura un chip luminos, frumos si un suflet pe masura.
Nu dramatizez, inspir adanc si imi confrunt imaginatia. O rog sa nu exagereze prea mult in seara asta, pentru ca un prunc imaginar nu s-a nascut niciodata pana acum si n-as vrea sa fiu prima. E prea mare presiunea.
Il astept sa vina. Sunt pregatita.