Zilele trecute, Mors imi expunea propria lui teorie asupra relatiilor si interrelationarilor dintre barbati si femei, pe drumul catre casa, la ora 3 dimineata. Era foarte enervat de faptul ca femeile interpreteaza intotdeauna eronat o intrebare simplista de tipul: "Ai vrea sa bei o cafea cu mine?". Nu de alta, dar se gandesc intotdeauna la ce poate urma dupa banala cafea sau...ce forme poate imbraca acea cafea: de pat sau amoruri rapizi, evident. "Da` ce, dom-le, daca vreau sa fut, le zic asta din prima, nu le invit la o cafea, sa o taraganam!", inca il mai aud spunand.
Pe de o parte, Mors are dreptate, pentru ca atat de tare s-au futut relatiile si increderea intre noi (eternii combatanti in batalia sexelor), incat oricat de sincer si binevoitor ai vrea sa fii, lumea tot interpreteaza si analizeaza. Nu mai poti zice o singura replica fara ca mintea umana, femeiasca (mai mult) sau barbateasca (mai putin) sa nasca polemici, filosofii de viata, sa trezeasca moralitati adormite sau sa dezvolte scenarii fantasmagorice pornind de la o singura invitatie. Personal insa, imi place inca sa cred ca unele cafele au ramas cafele si se beau in locuri de cafengit, nu de asternut.
Pe de alta parte, trebuie sa iau apararea femeilor (oricat de barbat in atitudine as fi) si sa spun ca nu sunt de condamnat. Absolut deloc. Si asta pentru ca experientele nefericite isi spun cuvantul aici. Pici odata in plasa cafelei din asternut, pici a doua oara(mai mult sau mai putin constient), iar cel care te invita sincer la o cafea ulterior, risca sa fie exilat in haul cel mai negru al "violatorilor perversi" pe baza experientelor anterioare pe care tu le-ai avut. Si de daca saracul vroia, intr-adevar, doar o cafea, fara alte obligatii implicite?
Daca ar mai fi si o alta parte in afara de cele doua parti pe care le-am mentionat deja, si noua, femeilor ne place sa cadem in capcane si sa punem intrebari inutile. Asta ne face sa parem mai importante sau mai constiente (rahat!) in fata posibililor pretendenti: fie de intelect, fie de asternut. Guess what? Nu prea functioneaza!
Asta e doar un mic exemplu, nu vreau sa nasc filosofeli pe tema asta, pentru ca este un subiect mult prea ofertant pentru asta.
Stiu insa ca undeva acolo, exista o lume a celor care inca mai stiu sa faca asta nice and clean si sa spuna lucrurilor pe nume, fara a jigni. Asa ca lucrurile nu sunt total pierdute. Important e sa ii gasesti doar pe cei care fac parte din cercul asta si sunt suficient de deschisi pentru a accepta propunerile, fara a fi judgementalisti.
Dar in fond, eu ma iau mereu prea in serios, asa ca nu ar trebui sa ascultati prea mult de mine.
