Tupeu de vames

Intr-o Romanie care moare de foame, unul dintre vamesii ridicati din vama Moravita da dovada de un tupeu debordant in declaratii, spunand anchetatorilor, intr-un act de suprema sinceritate, ca are atat de multi bani incat sa se poata sterge la fund cu ei.

Nu pot sa nu ma intreb insa ce mita lui va face cu toti banii astia in timp ce oasele ii vor amorti in inchisoare, asta daca va infunda puscaria, bineinteles. Ceea ce i-as sugera eu, inainte de toate, este sa foloseasca banii respectivi nu pentru a se sterge la fund, ci pentru a se sterge la gura, deoarece in acest moment nu vad absolut nicio diferenta intre cele doua gauri pe care le are. Oricum materia care iese din ele este asemanatoare.

Asa ca, stimate domn, va doresc sa stati cat mai mult in inchisoare, pentru a avea timp sa va stergeti la fund cu toti banii luati din mita, iar apoi sa continuati sa traiti doar din salariul de bugetar.

Radiografia unei tigari

Daca trag mai tare din tigara, pot sa simt gustul trecutului. Un aer rece, de iarna, imi sageata cerul gurii, iar narile imi freamata a ger. E aproape 31 decembrie, iar gandul meu este departe, mult prea departe, parca prea departe sa-l pot ajunge cu trupul. Este alaturi de cei care sunt departe, alaturi de cei care nu mai sunt, alaturi de amintirile pe care trupul nu poate sa le scuture.
Inca un fum si miroase a vara. E 5 dimineata si sunt pierduta in bratele lui, pe o plaja prea animata. Mi-e frig, iar fata lui o cauta tremurand pe a mea. Imi atinge fata cu mana, deslusindu-i conturul. E o placere vinovata, in care imi scufund gandurile si simturile. E pasiunea nebuna a doi oameni care se descopera in graba: cu soapte, cu imbratisari si promisiuni in zadar.
Trag mai adanc fumul si il scot aburit, in rotocoale, admirandu-l cat de liber se duce in eter. Sunt fericita castigatoare a unui vis implinit, pe care-l tratez mult prea carnal. M-am jucat prea mult, iar acum nu mai pot trece inapoi linia pe care eu mi-am impus-o. Dar e atat de bine sa traiesti in pacat, abia trezita intr-o casa straina.
Un ultim fum imi aduce flashback-urile de care nu aveam nevoie:ei razand, un pat care nu e al meu, hainele lui-mult prea mari, promisiunea ca ma voi intoarce, gandul ca toate vor urma fagasul bine strasat inca de acum cativa ani.
Arunc tigara neglijent si ma uit cum se stinge in fata ochilor mei, la fel ca dorinta mea de a mai lupta inutil.
Inghit in sec si`mi doresc, brusc, sa nu fi fost aici, atat de departe de... tot. Ascult jazz si-mi doresc ca in paharul meu sa fie toate visele pe care le-am pierdut, pentru ca nu am avut curajul pe care ma laudam ca il am. Daca as putea sa le beau pe nerasuflate, in linistea noptii, atat de departe de ei, dar atat de aproape de mine, as face-o fara sa clipesc.
Zgomotul de afara m-a trezit insa din transa. Sunt in acelasi loc, atat de departe de mine, atat de aproape de...tot.