In spatele zambetului ei se ascund de obicei multe, iar pe toate stie sa le ascunda atat de bine, incat uneori reuseste sa se pacaleasca si pe ea, atunci cand se uita in oglinda.Uneori, isi da seama ca exagereaza si incearca sa isi pondereze elanul zambetelor purtate prin straini. Se descurca de minune in a face asta. De s-ar fi limitat numai la straini. A inceput sa isi minta si prietenii cu zambetele ei fade, incercand sa ridice cat se poate de fortat colturile cazute ale gurii.
Aparentele inseala atat de bine, incat cei mai multi ii pica in plasa zambetelor, doar pentru a prelungi agonia amandurora. Nu`i place sa minta, dar a deprins atat de bine arta asta, incat o foloseste ca o scuza pentru a-si obtine putinele ore de liniste, lipsite de intrebari.
Ce se ascunde insa in spatele zambetului, numai ea stie:deziluzii, lupte, incercari, zvarcoliri, nemultumiri, continue suspine, pentru gasirea perfectiunii pe care o cauta de cand a inceput sa se constientizeze ca si personalitate.
Nu-i este usor sa minta pe toata lumea, dar este mai bine pentru toti daca zambetele ei continua sa luceasca superficial in monotonia zilelor si noptilor.
vineri, 29 octombrie 2010
joi, 28 octombrie 2010
Myth buster: Parul lung inseamna feminitate
Am lansat azi inca un "ramonism", dupa ce timp de cateva zile am meditat profund la cateva aspecte legate de ....feminitate. Ramonismul suna cam asa: "Taie-i parul unei femei, daca vrei sa vezi cat de feminina este de fapt". Ramonismul a starnit cateva reactii, in locul unde a fost lansat(adica FB), reactii pro si reactii contra, in functie de modul fiecaruia de perceptie.
Sa explic acum: Am ales sa construiesc ramonismul asta doar pentru a demonta ideea potrivit careia "lungimea parului unei femei ii confera si feminitatea". Daca feminitatea ar sta intr-o bucata de par, ar fi o lume plina de dudui cochete si elevate, care stiu cum sa faca inima(si pantalonii) unui barbat sa freamate in momentele potrivite.
Din pacate insa, lungimea parului unei femei nu este relevanta ca si indice de masurare al feminitatii.Vad zilnic femei incredibile,tunse scurt, care reusesc sa fie mult mai feminine decat oricine altcineva. Pe de alta parte, vad femei cu parul incredibil de frumos, lung, dar cu o atitudine grobiana si desantata, lipsita de orice farmec, generatoare mai degraba de "coborari" decat de "sculari".
De aici rezulta ca parul nu conteaza atat de mult precum am vrea in ecuatie. Sigur, este o chestie de decizie, dar altii sunt factorii care induc si trezesc reactii, slefuind feminitatea unei femei.Teama unor femei de a-si taia parul tradeaza nesiguranta propriei feminitati.
Adevarata feminitate consta in a-ti asuma "riscul" de a te debarasa de perceptiile canonice si de a-ti construi identitatea in functie de ceea ce ti se potriveste, nu de vrerea lumii. Iar daca parul scurt ti se potriveste, then so be it! Inseamna ca ai inteles ca inceputul feminitatii tale poate tine de asta.
Adevarata feminitate a unei doamne iese la iveala in momentul in care femeia este dezbracata de orice accesoriu, ramanand in inteligenta goala si rafinamentul aferent acesteia(daca exista). Renuntand la accesorii, femeia isi asuma un risc suprem:poate ramane feminina in continuare(mizand pe datul natural si pe increderea in sine) sau poate cadea prada demonilor superficiali, suspinand dupa pleata lunga ce muta atentia de la toate defectele de atitudine.
Daca iesim putin din cutiuta noastra perceptionala si din meandrele tiparelor stramosilor nostri cavernieni, in care feminitatea e generata de lungimea pletelor, atunci ajungem sa gandim realistic cu adevarat. Sigur, taierea parului poate fi doar un exemplu generic si generalist, care nu trebuie neaparat interpretat ad-litteram. Nuantele exista de fiecare data, dar mesajul de baza ramane acelasi.
Pe langa asta, feminitatea este un cumul incredibil de complex de gesturi si atitudini. Sunt convinsa ca ati vazut femei nu foarte frumoase sau de o frumusete bizara, ale caror gesturi v-au vrajit din prima. Sau care v-au facut sa zambiti doar dupa o simpla replica spusa savuros, din varf de buze, in timp ce va priveau sticlos din ochi. Nici nu a mai fost nevoie sa va uitati la lungimea parului. Asta este adevarata dovada de feminitate. Un intreg ansamblu emotional si gestic, care depaseste cu mult bariera lungimii parului.
Meditati la asta inainte sa afirmati, odata in plus, ca feminitatea consta in lungimea pletelor.
Si da, ramonismul a plecat, de fapt, de la lungile discutii purtate cu cei dragi pe tema feminitatii femeilor cu parul lung vb lipsei de feminitate a celor cu parul scurt. Sper ca mi-am facut decizia inteleasa acum.
Sa explic acum: Am ales sa construiesc ramonismul asta doar pentru a demonta ideea potrivit careia "lungimea parului unei femei ii confera si feminitatea". Daca feminitatea ar sta intr-o bucata de par, ar fi o lume plina de dudui cochete si elevate, care stiu cum sa faca inima(si pantalonii) unui barbat sa freamate in momentele potrivite.
Din pacate insa, lungimea parului unei femei nu este relevanta ca si indice de masurare al feminitatii.Vad zilnic femei incredibile,tunse scurt, care reusesc sa fie mult mai feminine decat oricine altcineva. Pe de alta parte, vad femei cu parul incredibil de frumos, lung, dar cu o atitudine grobiana si desantata, lipsita de orice farmec, generatoare mai degraba de "coborari" decat de "sculari".
De aici rezulta ca parul nu conteaza atat de mult precum am vrea in ecuatie. Sigur, este o chestie de decizie, dar altii sunt factorii care induc si trezesc reactii, slefuind feminitatea unei femei.Teama unor femei de a-si taia parul tradeaza nesiguranta propriei feminitati.
Adevarata feminitate consta in a-ti asuma "riscul" de a te debarasa de perceptiile canonice si de a-ti construi identitatea in functie de ceea ce ti se potriveste, nu de vrerea lumii. Iar daca parul scurt ti se potriveste, then so be it! Inseamna ca ai inteles ca inceputul feminitatii tale poate tine de asta.
Adevarata feminitate a unei doamne iese la iveala in momentul in care femeia este dezbracata de orice accesoriu, ramanand in inteligenta goala si rafinamentul aferent acesteia(daca exista). Renuntand la accesorii, femeia isi asuma un risc suprem:poate ramane feminina in continuare(mizand pe datul natural si pe increderea in sine) sau poate cadea prada demonilor superficiali, suspinand dupa pleata lunga ce muta atentia de la toate defectele de atitudine.
Daca iesim putin din cutiuta noastra perceptionala si din meandrele tiparelor stramosilor nostri cavernieni, in care feminitatea e generata de lungimea pletelor, atunci ajungem sa gandim realistic cu adevarat. Sigur, taierea parului poate fi doar un exemplu generic si generalist, care nu trebuie neaparat interpretat ad-litteram. Nuantele exista de fiecare data, dar mesajul de baza ramane acelasi.
Pe langa asta, feminitatea este un cumul incredibil de complex de gesturi si atitudini. Sunt convinsa ca ati vazut femei nu foarte frumoase sau de o frumusete bizara, ale caror gesturi v-au vrajit din prima. Sau care v-au facut sa zambiti doar dupa o simpla replica spusa savuros, din varf de buze, in timp ce va priveau sticlos din ochi. Nici nu a mai fost nevoie sa va uitati la lungimea parului. Asta este adevarata dovada de feminitate. Un intreg ansamblu emotional si gestic, care depaseste cu mult bariera lungimii parului.
Meditati la asta inainte sa afirmati, odata in plus, ca feminitatea consta in lungimea pletelor.
Si da, ramonismul a plecat, de fapt, de la lungile discutii purtate cu cei dragi pe tema feminitatii femeilor cu parul lung vb lipsei de feminitate a celor cu parul scurt. Sper ca mi-am facut decizia inteleasa acum.
Mutu:Game Over
Cazul Mutu mi-a intrat in atentie acum cateva zile, cand nu am mai putut sa indur declaratiile lui(sau ale echipei de PR) deloc inspirate. Evident, declaratiile il absolveau de orice vina si induceau ideea cum ca el nu era decat o victima a marii provocari venite din partea chelnerului(pfooaa!).
Vedetisme abjecte numesc eu declaratiile astea post factum, in care unul sau altul tot incearca sa-si spele imaginea pe baza unor declaratii mai de kkt decat situatii din care incearca sa iasa. Asta suna cam asa: "L-am batut pentru ca a cerut-o, dar eu ma simt victima apostrofarilor lui.Saracul de mine!"
Ce ma enerveaza pe mine si mai tare decat asta este faptul ca astfel de practici s-au transformat in adevarate trenduri VIP-ste, fiind tactica perfecta pentru domni si doamne de a iesi in zvacuri din kktul in care ii ingroapa lipsa stapanirii de sine.
Da, regret sa o spun, Mutu nu face exceptie de la practicile astea. Dupa ce s-a afundat in mocirla cu scandaluri legate de consum de droguri si viata de noapte desantata(de-ai zice ca s-a invatat minte), apare la intervale regulate de timp cu o duda care miroase in asa hal a violenta, de`ti sta mintea in loc. Si, dupa ce bumbaceste bine lumea din jur(pentru ca, nu`i asa, nu i`au recunoscut vedetismul), tot el pica in patima victimizarii. Cu un bot lung de 2 metri, declara nonsalant ca ...a fost provocat si a intrat in "jocul ospatarului"(care isi ceruse banii).
Daca ar fi sa ma iau dupa istoria de imagine a dlui Mutu, as spune ca este cea mai nefericita persoana publica, pentru ca toata lumea pare a-l provoca in ultima perioada. Numai ca stiu de cazul similar al ospatarului de la Rex, care a avut tupeul sa-l provoace tot pe acelasi Mutu, in urma cu ceva timp. Bineinteles, s-a ales cu aceeasi pedeapsa de tipul "pumnii mei minte nu are", pentru ca a indraznit sa il baraie pe marele briliant(scuzati-ma ca scriu cu ...minuscule)
In concluzie: nu, nu`mi este mila de Mutu, da-il consider vinovat pentru atitudinea lui fara minte, iar replicile lui ma lasa rece(mai ales dupa ce am vazut poza ospatarului caftit). In tot acest timp, incerc sa`mi aduc aminte cand a dat "BRiliantul" ultima oara vreun gol(ca eu mi-l aduc aminte ca a tinut`o in provocari continue si in victimizari).
In final, ma intreb cand or invata VIP-urile astea ale noastre sa isi cizeleze atitudinea de parveniti(ca sa nu zic taranoi) mutati in metropola, unsi cu alifiile infumurarii. Faptul ca porti un nume care a devenit brand nu iti da dreptul sa calci in picioare regulile de bun simt si buna purtare.
(PS: Chiar nu imi pasa ca Mutu spune ca a reactionat dupa ce ospatarul l-a facut "tigan". Faptul ca a vrut sa plece fara sa plateasca, mizand pe numele lui grandios cred ca spune totul. Anuntati-ma cand va incepe Mutu sa joace si fotbal, poate atunci o sa rationez altfel.)
Vedetisme abjecte numesc eu declaratiile astea post factum, in care unul sau altul tot incearca sa-si spele imaginea pe baza unor declaratii mai de kkt decat situatii din care incearca sa iasa. Asta suna cam asa: "L-am batut pentru ca a cerut-o, dar eu ma simt victima apostrofarilor lui.Saracul de mine!"
Ce ma enerveaza pe mine si mai tare decat asta este faptul ca astfel de practici s-au transformat in adevarate trenduri VIP-ste, fiind tactica perfecta pentru domni si doamne de a iesi in zvacuri din kktul in care ii ingroapa lipsa stapanirii de sine.
Da, regret sa o spun, Mutu nu face exceptie de la practicile astea. Dupa ce s-a afundat in mocirla cu scandaluri legate de consum de droguri si viata de noapte desantata(de-ai zice ca s-a invatat minte), apare la intervale regulate de timp cu o duda care miroase in asa hal a violenta, de`ti sta mintea in loc. Si, dupa ce bumbaceste bine lumea din jur(pentru ca, nu`i asa, nu i`au recunoscut vedetismul), tot el pica in patima victimizarii. Cu un bot lung de 2 metri, declara nonsalant ca ...a fost provocat si a intrat in "jocul ospatarului"(care isi ceruse banii).
Daca ar fi sa ma iau dupa istoria de imagine a dlui Mutu, as spune ca este cea mai nefericita persoana publica, pentru ca toata lumea pare a-l provoca in ultima perioada. Numai ca stiu de cazul similar al ospatarului de la Rex, care a avut tupeul sa-l provoace tot pe acelasi Mutu, in urma cu ceva timp. Bineinteles, s-a ales cu aceeasi pedeapsa de tipul "pumnii mei minte nu are", pentru ca a indraznit sa il baraie pe marele briliant(scuzati-ma ca scriu cu ...minuscule)
In concluzie: nu, nu`mi este mila de Mutu, da-il consider vinovat pentru atitudinea lui fara minte, iar replicile lui ma lasa rece(mai ales dupa ce am vazut poza ospatarului caftit). In tot acest timp, incerc sa`mi aduc aminte cand a dat "BRiliantul" ultima oara vreun gol(ca eu mi-l aduc aminte ca a tinut`o in provocari continue si in victimizari).
In final, ma intreb cand or invata VIP-urile astea ale noastre sa isi cizeleze atitudinea de parveniti(ca sa nu zic taranoi) mutati in metropola, unsi cu alifiile infumurarii. Faptul ca porti un nume care a devenit brand nu iti da dreptul sa calci in picioare regulile de bun simt si buna purtare.
(PS: Chiar nu imi pasa ca Mutu spune ca a reactionat dupa ce ospatarul l-a facut "tigan". Faptul ca a vrut sa plece fara sa plateasca, mizand pe numele lui grandios cred ca spune totul. Anuntati-ma cand va incepe Mutu sa joace si fotbal, poate atunci o sa rationez altfel.)
luni, 25 octombrie 2010
Moda de a fi artist. Scurt si alambicat
Citeam azi editorialui lui Maurice Munteanu din One Magazine, referitor la conditia artistului. Nu va ganditi ca este una din abordarile clasice sau standard in care cineva apara interesele boemilor muritori de foame din Romania. Nu, nicidecum, chiar dimpotriva! Maurice atrage atentia asupra conditiei si dorintei permanente, iesite din comun a romanului de a fi artist. Pentru ca a fi artist este trendy, cool si nobil, in acelasi timp. Vin in completarea editorialului si spun ca, intr`adevar, s-a creat un adevarat cult al grandomaniei pentru meseria de artist.
Toti vor sa fie artisti dintr-un considerent foarte simplu: pornesc de la premisa eronata ca a fi artist inseamna a detine cheia tuturor misterelor, problemelor, inovatiilor, succeselor intelectuale si profesionale. Cel de se decreta artist este incununat cu lauri numai la simpla pronuntare a cuvantului, iar lumea ii aduce ofrande, in timp ce faima ii este cunoscuta in si peste hotare la scurt timp de la pseudo-declararea sa ca artist. In plus, este cool si toata lumea o face, iar daca toata lumea o face, trebuie sa o faci si tu(instinctul gregar functioneaza intotdeauna, iar tu faci parte din turma.
Cu toate ca imi pot explica aplecarea si tendinta tuturor de a se da mari artisti(sociologic si psihologic vorbind), pentru ca asa cere moda anilor actuali, nu-mi pot opri un oftat deziluzionant:inca un domeniu ce va sa fie pangarit de superficialitate si sufocat pana la lacrimi, dintr-o dorinta abjecta a unora de a iesi in fata cu titulaturi si onoruri pe care nu le merita. Vom ajunge sa ne impiedicam de "artisti de weekend" la tot pasul: autori de bloguri(nu ca n-am avea deja), fosti esuati in alte domenii si reprofilati catre arta (pentru ca suna bine), Simone Senzual care isi descopera brusc simtamintele profund artistice(intr-un moment de reverie orgasmatica).
Treptat, asaltul si sufocarea vor fi atat de mari, incat vor sugruma valorile veritabile, pe care le vom duce din nou in conuri de umbra, dupa cum ne este firea. Sau poate ca nu?
Toti vor sa fie artisti dintr-un considerent foarte simplu: pornesc de la premisa eronata ca a fi artist inseamna a detine cheia tuturor misterelor, problemelor, inovatiilor, succeselor intelectuale si profesionale. Cel de se decreta artist este incununat cu lauri numai la simpla pronuntare a cuvantului, iar lumea ii aduce ofrande, in timp ce faima ii este cunoscuta in si peste hotare la scurt timp de la pseudo-declararea sa ca artist. In plus, este cool si toata lumea o face, iar daca toata lumea o face, trebuie sa o faci si tu(instinctul gregar functioneaza intotdeauna, iar tu faci parte din turma.
Cu toate ca imi pot explica aplecarea si tendinta tuturor de a se da mari artisti(sociologic si psihologic vorbind), pentru ca asa cere moda anilor actuali, nu-mi pot opri un oftat deziluzionant:inca un domeniu ce va sa fie pangarit de superficialitate si sufocat pana la lacrimi, dintr-o dorinta abjecta a unora de a iesi in fata cu titulaturi si onoruri pe care nu le merita. Vom ajunge sa ne impiedicam de "artisti de weekend" la tot pasul: autori de bloguri(nu ca n-am avea deja), fosti esuati in alte domenii si reprofilati catre arta (pentru ca suna bine), Simone Senzual care isi descopera brusc simtamintele profund artistice(intr-un moment de reverie orgasmatica).
Treptat, asaltul si sufocarea vor fi atat de mari, incat vor sugruma valorile veritabile, pe care le vom duce din nou in conuri de umbra, dupa cum ne este firea. Sau poate ca nu?
vineri, 22 octombrie 2010
Rasfoiti One Magazine, pe online
Rasfoind azi One Magazine online, am descoperit si inevitabilul. Au fost postate imaginile de la Coaching`ul Alexandru Abagiu, asa ca va dau link.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)