Cineva are nevoie de noi

Stiu ca primiti genul asta de mesaje de cel putin 2 ori pe zi si sunteti bombardati cu mii de spamuri in casutele postale electronice, care au ca subiect: oameni bolnavi si intr-ajutorarea lor. De cele mai multe ori, inchideti ochii si dati delete mesajelor care va vin. Insa haideti sa incercam si un exercitiu invers, in care voi deschideti ochii si vedeti bucata de huma insufletita care are nevoie de ajutorul nostru.

O cheama Eva si are 4 anisori. Este o frumusete de copil, care ar trebui sa aiba tot viitorul in fata ochilor. Un diagnostic cumplit i-a taiat insa avantul: leucemie. La varsta la care alti copii invata ce e copilaria, Eva invata ce inseamna durerea si boala.
Mai multe detalii aici:Ajut-o pe Eva sa traiasca! .

Orice ajutor e binevenit, inclusiv plasarea bannerelor pe site-urile/blogurile pe care le detineti.

Rusii, tot rusii!

Imi plac rusii. Am zis ca au intotdeauna ceva de oferit, mai ales pe linie de arta. De data asta, l-au oferit pe Igor Krutoi(Krutoy). Igor este unul dintre prolificii compozitori si producatori ai rusilor, un fel de Marius Teicu al nostru sau un Moculescu in zilele lui bune. Pe parte de compozitie a zamislit piese absolut superbe, care te storc si de ultimul sentiment ce zace in tine. "Angel sad angel" este una dintre ele:

enjoy!

Intriga dresurilor cu dunga pe spate

Ma straduiam ieri sa explic cum ca dresurile "pin up" nu sunt de femei usoare. Nu mi-a iesit miscarea atat de bine pe cat credeam, ba chiar dimpotriva, am asmutit lumea impotriva mea. Prin lume a se intelegi oameni cu suflet mare si cald, care nu concep portul unor astfel de dresuri in lume, in vazul tuturor. Din simplul motiv ca dunga aia "intriga". Mai adauga si culoarea rosie, si deja ..gata, trebuie sa te retragi cu ei in budoar.
Total eronat! O pereche de ciorapi rosii nu te fac mai depravata decat o pereche de sani atarnati caltaboseste peste o frumusete de burta, cum se poarta. Sau decat un fund celulitic iesind dintr-o rochie- bluza.
Dar dresurile de tip pin up iti dau ceva pe care celelalte nu ti le pot oferi: ACEL stil si eleganta, care vine odata cu atitunea ACEEA! Iar pe amandoua trebuie sa stii sa le porti!
Si daca luam in considerare istoria si semnificatiile acestui tip aparte de dresuri, atunci poate ca e mai lesne de inteles ce sta in spatele lor: lupte de emancipare si o nuantare pregananta a feminitatii. Totul pornind de la un detaliu subtil aplicat- o dunga.
Preacurvia sau curvistenia nu consta in hainele pe care le imbraci, ci in atitudinea pe care o ai atunci cand le promovezi. Pentru ca practic asta faci: joci rolul unui sandwich man/woman, care se incarca de branduri, in incercarea de a iesi din anonimatul strazii/contemporanului.
Intotdeauna insa, frumusetea si stilul vin din detalii si atitudine.

Cum te porti cu un idiot?

Realizez ca am o problema cu idiotii. O sa imi ziceti ca stiati. Eu o sa dau din umeri, o sa trag adanc(?!?) din tigara si o sa repet sacadat acelasi lucru, printre dinti, in timp ce incep sa dau din maini energic, agitand tigara.
Nu-mi plac idiotii. Sunt urati. Si dupa ce ca sunt urati, insista sa iti demonstreze de fiecare data ca uratenia lor este pe masura prostiei ce le inoata in creier. Fleoscaiti la creier, dar cu spume la gura, idiotii gasesc intotdeauna calea perfecta catre enervarea ta: urla, tipa, te contrazic incontinuu si deseori pledeaza in victime. Comparatia cu animalele in ceea ce priveste viata lor nu este exclusa: viata de caine le surclaseaza pe toate.
Idiotii se tin scai de tine, oricat de zen ai fi. Si daca nu te-au enervat dupa primele 3 cuvinte, zgarma langa tine, sa fie siguri ca starnesc o reactie.
Au intotdeauna cele mai proaste argumente si cred ca daca urla se fac intelesi.
Cu toate ca le inteleg pornirea neghioaba si sfortarea disperata de a demonstra tuturor ca ei sunt ceva(nu cineva), nu o sa ma potolesc niciodata in a le da peste gloabele verbale(gura) si lopatelele mobile(maini) atunci cand existenta mea o intalneste pe a lor. Pe a idiotilor, zic.
Acestea fiind zise, site cineva cum sa te intelegi cu un idiot?

Ganduri de sfarsit de an

Anul asta, am vrut sa le fac pe toate: sa plec in Bucuresti, sa ma domolesc, sa am grija de prieteni, sa am grija de iubiti, sa lucrez in productie, sa injur pe holuri, sa lucrez 24 din 24 si sa slabesc. Planul era foarte bine stabilit: le faceam pe toate dintr-o suflare si le bifam in decurs de cateva luni.
A trebuit sa treaca aproape tot anul sa ma prind ca de fapt, nu am nevoie de toate si ca mi se ofera(sau iau, in functie de caz) numai lucrurile de care am nevoie. Nu am avut nevoie de Bucuresti, asa ca am ramas in CT. Nu am avut nevoie de productie TV, asa ca m-am reprofilat pe advertising, unde Google+FB+Tw+LinkedIN imi ocupa acum cea mai mare parte de timp(laolalta cu mecanisme de impementare, concepte, planninguri si examene). Prietenii nu a fost nevoie sa am grija de ei, pentru ca mi-am dat seama ca stiu sa isi poarte si singuri de grija. Cat despre iubiti, nu a fost nevoie sa ma statornicesc, pentru ca momentul nu a venit(un mare Yuppee Doo pentru burlacia mea!)
In schimb, am inceput sa vad. Si sa simt mai real ca niciodata. Am scapat de obsesii si de noduri in gat, dandu-mi seama ca totul, dar absolut totul are un scop si un curs firesc. Il urmez aprig, analizandu-l obiectiv din exterior.
Si zambesc, pentru ca am lasat langa mine numai oameni minunati, pe care ii iubesc in feluri diferite. Dar de fiecare data pana la cer si inapoi.