Nobody gives a damn!

Am incercat sa ma tot mint si sa tot inventez scuze pentru una,pentru unu`, pentru alta sau altul. Banuiesc ca in pretinsa mea naivitate am vrut sa cred ca altruismul nu e pe cale de disparitie. Well, Fuck no! E in culmea pantei involutiei si e aproape exterminat. asta e concluzia zilei de azi, pe care ma temeam de atata amar de vreme sa o aflu. Nobody gives a fuckin` damn! Suntem atat de egoisti si atat de absorbiti de sine incat uitam ca traim sa simtim..orice..de la durere pana la fericire. Galopam, ne bagam cai putere in motoarele noastre umane si trecem pe langa toate..ajungem sa obiectificam totul, sa il decojim de orice parte umana si sa il luam ca atare. Prietenii sunt ustensile de satisfacere a propriilor interese, iubitii, mecanisme de atins scopuri pur materiale si asigurare a unui confort propriu, familia, un simplu attach la un file caruia vrei sa ii dai erase. Mi-am pierdut identitatea in toata imensitatea asta abjecta, pe care uo urasc intens.E un sentiment! Si ura e un sentiment..dar macar simt. O vreau inapoi, de acolo de unde s-a aciuiat, prin tipare si copii trase la xerox. Nu o vreau asa. O vreau cum era la inceput..cum era inainte, cand inca mai credea ca exista o semnificatie pertinenta si pragmatica pentru verbul : a pasa. Nu o vreau asa jegoasa si plina de bube urat mirositoare ale discutiilor sterile de continut si a egoismului care ingheata tot in jurul lui.

E varianta pesimista a tot ceea ce se intampla acum....langa mine: ajungi preocupat de tine, uitand ca esti sange, carne si oase, nu mecanisme complicate pe baza de arc. Nu imi convine situatia, pentru ca nu sunt inca pregatita sa ma transform brutal si agresiv. Sunt OM..vreau sa simt, vreau sa traiesc, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur. E uman! CAti dintre cei care cititi acum sunteti umani ?