Jocul de domino

Ciudate cai mai are si viata asta. One leads to another, and all of them lead to a undefinite end, as zice eu. Cel putin, asta mi se intampla mie, pentru ca sunt momente in care totul in jurul meu e plin de liniste, iar alteori e nevoie doar de un telefon sa declanseze o reactie in lant. A doua varianta am "degustat-o" din plin ieri, de la vreo trei persoane, consecutiv..de am zis ca toate fortele universului comploteaza sa ma termine nervos. Dar partea buna e ca mi-am dat seama, odata in plus ca sunt paranoica..pardon..isterica(de fapt nu, doar paranoica...pentru ca nu tipam ...inca)...si am incercat sa le fac fatza in cel mai elegant mod cu putinta. Prima a fost o adevarata lovitura de spadasin..dar manusa mea de fier i`a lovit obrazul spadasinului ce spunea ca ii e dor, dupa 4 luni de retragere temporara de pe piata spadasinilor dornici de relatii. De ce ii era dor, nu am inteles prea bine, dar banuiesc ca avea legatura cu venirea lui in Constanta pentru cateva zile. Am ridicat din spranceana, din nou..si mi-am zis ca unii spadasini chiar nu trebuie provocati la duelul relatiei, pentru ca nu sunt in stare, nhey, nu vor sa il duca la bun sfarsit si abandoneaza jocul la jumatate. Replicile mi-au fost pe cat de acida este combinatia chimica h2so4(ete, mai stiu si chimie) si au penetrat la sange obrazul craiului, care nu a cedat in propuneri fonfloase si promisiuni de mai bine. Am incheiat discutia in stil formal, fara a lasa loc intepretarilor unui spadasin de 33 de ani. De la spadasinul senior, trecem la cel junior, care si-a incercat maiestria pe piesele de domino existential si degetul neastamparat a impins prima piesa. Asa au inceput sa cada si intrebarile: ai fost la Bucuresti? De ce nu ai sunat? Nu te-ai gandit ca vroiam sa te vad? Nu stiai ca nu te-am mai vazut demult? Unde ai dormit? Cu ce treaba ai venit? Aici, am salvat intorsura turnirului printr`un frumos joc de cuvinte si o scuza banala.
..iar piesele domino`ului au cazut pe rand, fara vlaga, la picioarele mele