Suntem demni?

L-am auzit ieri pe Dan Puric vorbind despre demnitatea unei natiuni si cum se castiga ea. Omul era foarte pertinent in ceea ce spunea si in argumentele pe care le dadea. Are mentalitatea unui occidental, eliberat de constrangerile sociale si politice, un occidental care gandeste rational si cat se poate de liber. am ramas muta de inmarmurire sa vad un om care are un curaj in a spune lucrurilor pe nume. Pentru unii, curajul lui iesit din comun de a vorbi despre adevarurile istorice si despre lipsa de demnitate a unui popor fost sclavagist care refuza sa accepte niste adevaruri este cat se poate de blamat. Am ramas , din nou, inmarmurita in momentul in care am auzit ca exista oameni si romani rationali, care nu au fost manjiti de atractia bunurilor materiale, ci care au cautat sa se refugieze intr-un cultural si spiritual care le-au hranit spiritul permanent. Se vedea diferenta de atitudine, diferenta de coerenta, diferenta de...tot intre el, moderator si restul lumii. Pentru Puric(ca si pentru mine, de altfel..pentru ca imi permit asemanarea, cel putin in cazul asta), romanii nu vor reusi sa se ridice niciodata, si asta pentru ca nu vor sa accepte conditia lor de fosti supusi. Curajul de a recunoaste adevarul le lipseste cu desavarsire si ii pune in imposibilitatea de a vedea lucrurile nepartinitor... drept urmare, partial si deformat. FRica de a recunoaste ca nu avem valori, ca avem valori importate, ca nu stim sa le ercunoastem sau sa le pastram in interiorul granitei nu face decat sa adanceasca criza de identitate in care ne avantam cu ..capul inainte. Nu are dreptate?