The white rose...

CAt de mult conteaza un singur gest...enorm!! De asta ma convinsesem mai demult, dar sincera sa fiu, nu mai fusesem atat de surprinsa de bunul simt al oamenilor de foarte multa vreme. Vorbesc despre un nene, un simplu nene care a venit sa isi spuna of`ul la mine. Nu la mine personal, ci la o persoana dispusa sa il asculte si sa il ajute. Umil si cu capul plecat, la fel ca si umerii(de atatea greutati ale vietii, de atatea plecaciuni pe care probabil ca le facuse), omul avea un trandafir,pe care nu a ezitat sa mi`l ofere in semn de multumire si de profund respect pentru faptul ca am fost dispusa sa il ascult si pentru ca am gasit timpul necesar sa aud ce are de spus. Nu a fost prea mare deranjul din partea mea, sincera sa fiu, pentru ca asta impune meseria mea, in mare parte. Insa ceea ce mie mi se parea normal, omului i se parea un compromis de proportii. Degeaba am incercat sa ii explic, ca de fapt..nu trebuia sa aduca nimic, pentru ca noi suntem acolo sa il ascultam si sa il ajutam, in masura in care se poate. Omul, la fel de umil, s-a uitat la mine si mi-a sarutat mana. Cadoul lui, poate neinsemnat pentru altii, l-am pus la loc de cinste, la mine in camera..si l-am transformat poate intr-un simbol al bunului simt si al respectului. E bine ca mai exista inca!