Simple&plain

Lucruri simple. Tanjesc dupa ele, le duc dorul, iar cand lucrurile astea simple ma lovesc in fata, ma fac de fiecare data un om fericit. Poate sa fie un gest, poate sa fie un simplu cuvant, indeajuns de puternic sa starneasca reactii la nivel subconstientului constient. Reactia este cu atat mai puternica..cu cat spontaneitatea gestului il ia prin suprindere si pe cel care l-a facut. Iar asta nu se intampla foarte des, recunosc. Numai ca atunci cand se intampla, ma trezesc cu un zambet de satisfactie suprema pe fata. De ce nu om face mai des asta? De ce suntem egoisti prin definitie si nu incercam mai des sa ii facem pe altii sa zambeasca, asa cum ar trebui si asa cum ar merita, in fond?Ma gandesc ca poate asa vom reusi sa ridicam putin si nivelul fericirii si optimismului la nivel de individ. Mi s-a intamplat asta recent, cand un prieten pe care nu il mai vazusem de mult timp, mi-a daruit un gest cat se poate de interesant. Refuz insa sa dau amanunte, pentru ca stirbesc din stralucirea gestului in sine.