Sub imperiul lui 50

M-a lovit ideea in microbuz, ind rum spre munca. Banuiesc ca era de la caldura, ca altfel nu imi explic enormitatea ei. Inca din primele clase, am fost subjugata de imperiul lui 50: 50 de minute ora de curs, 50 de minute absolut sfasietoare, care nu se scurgeau mai repede nici daca le mituiai. 50 de minute in care te uitai ep toti peretii posibili sau iti tineai permanent ochii in foaie, din teama de a nu lua cumva contact direct cu profu`..pentru ca stiai ca nu facusei nici pe dracu pentru ora respectiva. 50 de minute care se duceau al naibii de repede daca iti trantea profu` cate o lucrare unde nu stiai sa faci nici macar 10% din subiecte si iti plimbai ochii pe foaia colegului, in speranta ca o sa mai iei din mazgalelile lui cate ceva. La TV, cele 50 nu s-au transformat. Sunt tot constransa de el, fortata sa le umplu si sa le fac dinamice. Am ramas sub acelasi imperiu al emisiunilor a caror varianta nu fluctueaza sub nici o forma..decat daca le rupi cu publicitate sau promo. Am aceleasi 50, de care nu reusesc sa scap si de care nu pot sa ma descotorosesc, indiferent de ce as face. Gandesc in 50, si ma gandesc daca alea 50 sunt suficiente pentru a dezbate un subiect, daca am 50 la fel de motivante ca si cele de dinaintea lor. Pana la urma..toti gandim in 50...50..munca, 10 repaus..50 munca-10 repaus.