Pentru ca nu mai puteam, pentru ca aveam nevoie, pentru ca era o solutie.

Mi-am ispasit pedeapsa de 2 saptamani in care nu am vorbit cu el, 2 saptamani in care am ales sa ma izolez de tot ce e in jurul meu. Pentru ca nu mai puteam, pentru ca aveam nevoie, pentru ca era o solutie. Asa ca alaltaieri, l-am bagat in seama printr-un clipait din gene pe mess. Ma asteptam ca prima replica sa fie de sfinti ..si a doua de mama. Nu. A fost o intrebare: Ai inviat, Crangasu? Luata prin suprindere, Crangasu nu mai stia ce sa raspunda. SA fi inviat? Asta presupune o moarte prealabilka..da, creierul mi-a murit..dar oare sufletul si prezenta fizica au facut la fel? Pentru ca nu mai puteam, pentru ca aveam nevoie, pentru ca era o solutie. Am raspuns deloc prompt, dupa ce m-au chinuit toate raspunsurile lumii: da... Ai noroc ca iti cunosc toanele, se aude de la celalalt capat al firului, intr-o convorbire telefonica mall- casa lui. Crangasu incepe sa rada. Pentru ca nu mai puteam, pentru ca aveam nevoie, pentru ca era o solutie. Stie ca a comis-o, dar asta nu o opreste sa rada sarcastic, in timp ce isi lasa prietenii la masa si face cercuri prin mall, vorbind la telefon. E doar el, nu poate sa stea serioasa in timp ce vorbeste cu el la telefon! E el, cel care vrea sa scape sapunul la dus, intrebandu-se daca asta l-ar face din hetero-gay. E el, cel caruia nu poti sa ii inchizi gura decat intr`un singur moment, si atunci cu mare greutate. DAr oare de ce a inceput Crangasu sa vb din nou cu el? Pentru ca nu mai puteam, pentru ca aveam nevoie, pentru ca era o solutie.