un nou inceput

e luni dimineata. ma uit la ceas. 5.10. ma culc din nou pe perna, apasand butonul rosu, pentru a opri alarma. stiu ca o sa sune peste inca 10 minute, asa ca ma gandesc ca as putea sa folosesc alea 10 min pentru a`mi odihni ochii rosii de somn. nu prea am mare succes,pentru ca nici nu apuc sa pun capul pe perna, ca imi suna iar telefonul. nervoasa, pun mana pe telefon si il inchid. cu gesturi lente, ma tarasc din pat, catre baie, sa vad ce fatza vad in oglinda. hmm...nimic neobisnuit, aceeasi ochi verzi, obositi, cu o fata usor trasa, dar cu un zambet strengar in coltul gurii. ce chestie! imi zic! tot eu sunt...de parca ma asteptam sa vad pe altcineva in fata ochilor, ca si dublura in oglinda.ma spal pe fata si imi strang parul, pentru a nu-l murdari de cremele si lotiunile pe care urmeaza sa le aplic. e insetata fata mea, mi-e greu sa ii potolesc setea atat de repede. Imi suna telefonul. Ionut e jos, ma asteapta. Intr-un maraton desavarsit, imi adun hainele, le pun pe mine repede si imi inghesui tot felul de lucruri in geanta, gandindu`ma ca imi vor fi de folos, la un moment dat. cobor scarile in fuga si deschid usa de la masina molcom. ma uit la ionut. rade! imi vede fata obosita si nu se mai oboseste sa ma intrebe ce am. stie deja.