Preacurvia divelor

Nu ma plictisesc niciodata sa vorbesc despre pseudo-dive. Si asta pentru ca ele nu se plictisesc niciodata de statornicia lookului lor: buzite bolduite, haine mult prea mulate, sani mult prea proeminenti, ca un corn al abundentei..prost intelese.
Intotdeauna duduile noastre divate(scuzati licenta poetica) isi plimba "Luiz Vuiton"-ul pe unde apuca "Loebutinul". Invidioase din fire(dar ambitioase), ele vor intotdeauna ce e al altuia, adica un "Irinel" care sa le asigure ceea ce nu au avut niciodata: tone de bani si o superficialitate mai mare decat cea pe care si-au construit cu propria mana(ma rog, intelegi voi directia). Si asta pentru ca intotdeauna e mai usor sa fi intretinut decat sa te chinui sa impingi tonele de rahat urbanizat care te ineaca la fiecare pas.
Genul asta de struto-camile femeiesti au reusit sa defecheze pe secole intregi de lupte pentru emancipare si continue sfortari de obtinere a echitatii sociale intre femei si barbati, trimitand practic toata tagma feminina inapoia barbatului, la o cratita permanenta a dependente financiare si a favorurilor sexuale mascate in relatii decente.
Oriunde as intoarce capul, vad patternurile care imi terpezesc retina. Le gasesti peste tot, ca intr-un film horror cu scenariu prost: acelasi blond ars, acelasi roz, aceleasi aplicatii pe unghii false, aceeasi incultura si acelasi ranjet grobiat, ascunse sub un bronz de un nenatural extrem. Acelasi lipici pentru scandal si TV, in incercarea disperata de a-l face pe "iubi" sa mai cotizeze pentru niste puncte de audienta, doar pentru ca ea sa fie transformata in mare vedeta de carton presat.
Sunt atat de multe si atat de dive toate, incat uneori imi este greu sa le scalez "diviniciunea" in umilii mei termeni omenesti.
Stii ce e mai grav? Ca unele dintre ele ajung lideri de opinie, invocand argumentul suprem al muncitului pe branci, pentru a ajunge unde sunt. Mie tot a preacurvie imi suna.