Cercul Crucii, capodopera lui Pears

Times Magazine il compara pe Iain Pears cu maestrul Eco la nivel de scriitura si mis en scene. Eu nu as merge atat de departe cu analogiile, dar pe undeva, cred ca interpretarea lor era una justificata.
Iain Pears are un stil impecabil, taios, documentat si generator de intrigi. Punerea in scena a conceptelor pe care le exploateaza se apropie de perfectiunie, iar tensiunea cititorului creste odata cu inaintea pe firul narativ. Finalurile sunt mereu surprinzatoare, iar concluzia generala care reiese in urma lecturarii este aceea ca vocea autoriala s-a jucat permanent cu perceptiile si manipularile, astfel incat sa sporeasca supriza in final. Dar asta nu deranjeaza pe nimeni.

"Cercul crucii" nu se abate de la stilul lui Pears: este o capodopera a genului, care si-a castigat deja pozitia privilegiata pe piata scriiturilor cu nuante spirituale, istorice si pe alocuri oculte.
Bine documentate si structurata, "Cercul Crucii" se axeaza pe un singur concept: acela al adevarului si al cautarii lui continue. Niciodata absolut, mereu partinitor, adevarul incearca sa se faca auzit in vocea personajelor dramatizate-nu dramatice(de provenienta istorica):Boyle, Locke, Thurloe, Cola si Willis, printre altii. Vrerea ii aduce pe toti la un loc si ii face partasi la o situatie grotesca, din care fiecare are de castigat sau de pierdut, in functie de modul in care percep propria realitate. Orbirea ii face insa sa ignore indiciile care ar putea sa-i conduca spre adevarul adevarat. Drept pentru care, acestia devin victime ale propriilor plasmuiri si interese.
Structura romanului este asemenea unui puzzle. Avem patru marturii distincte, in care filtrul propriu al personajului elimina voit detalii sau aspecte vitale ale povestirii. Practic, diversitatea este asigurata prin plurivalenta vocilor care descriu aceeasi situatie. Piesele din puzzle sunt completate si dezvaluite treptat, in momente narative perfecte.
Nimic nu este ce pare a fi, personajele simple devin complex, ceea ce era clar devine misterios. Crime, experimente, tablouri de viata, vrajitorii si practici oculte, toate fascineaza si angreneaza cititorul in jocul narativ. Un joc continuu de cuvinte si detalii care halucineaza si creeaza dependenta lecturarii. Cititorul traieste cu speranta ca vocea autorului se va face auzita si altfel decat prin marturiile subiective.
Dorinta ii este indeplinitain ultima marturie, a patra. Adevarul este relevat printr-o analiza cucernica a unui cronicar, care descopera prin situatia relevata divinul si spiritualitatea. Marturia ii este credibila, deoarece pentru el nu mai exista nicio miza a intregului joc, niciun interes pe care sa-l urmeasca, nicio urma pe care trebuie sa o ascunda. Este singuru care nu are de castigat sau de pierdut prin relatarea pe care o face. Prin marturia lui se completeaza si ultimele piese ale puzzle-ului.
Finalul este spectaculor prin adevarul final pe care il releva. Un adevar istoric, care dovedeste odata in plus ca teoriile conspirationiste au existat dintotdeauna si ca politicul devine suprem in lumea relativitatii.
"Cercul crucii" este o lectura spectaculoasa, pe care o recomand tuturor pasionatilor.Un thriller istoric genial.