Discutiile despre relatii ma obosesc. Toata vorbaria si chinul legat de brodeli, de compatibilitati, de compromisuri , greseli si libertanism in relatii au ajuns sa imi smulga doar un zambet firav in coltul gurii. Partial pentru ca nu cred in ele, partial pentru ca relatiile au ajuns sa insemne ceva atat de abstract pentru mine, incat nici nu ma mai obosesc sa le definesc.
Insusi cuvantul "relatie" are o incarcatura... grea, aproape exploziva. Atunci cand te referi la o relatie, trebuie neaparat sa imbogatesti semnificatia cu niste determinante care apasa, pentru ca asa e vrerea: mutat impreuna, copii, casatorie, bunuri comune, planuri de viitor si investitii facute impreuna. Ajungi sa te intrebi daca nu cumva termenul de relatie cantareste mai mult decat banala "casatorie" care se consuma atat de repede in urma obtinerii unui act. Vorba aia, pana la casatorie, te purifici de zeci de ori prin flacarile relatiei, astfel incat sa te asiguri ca esti calit atunci cand faci marele pas. Aiurea!
Relatia e cea care da batai de cap tuturor, care naste intrebari, animozitati si acuze, ori de cate ori cineva ajunge sa o pronunte. Pentru ca tuturor le place sa se dea importanti in si cu relatiile in care salasluieste. Cu atat mai mult cu cat a avea o relatie intr-o lume a dezumanizarii si preacurviei totale, ajunge sa fie deja o utopie la care mai toti tanjesc: "Uau, fata, ai o relatie?"...parca si aud intrebarile si discutiile lansate la colt de strada de duduile care au ca unic scop in viata facutul de copii.
Imi place sa cred ca relatiile nu sunt niciodata mai importante decat le lasam noi sa fie sau mai apasatoare decat le dam voie. Iar gradul lor de dificultate este stabilit tot de cei direct implicati. O relatie nu reprezinta decat taria a doi oameni de a se suporta reciproc, de a stabili puncte comune, de a trai in viata tribului... si nu solitari. De cele mai multe ori, relatiile astea ajung insa sa fie un Babilon al neintelegerilor si al mascaradei continue, doar de dragul de a pastra functia de... relationar.
Si atunci... cum sa nu te oboseasca discutiile despre relatii?
Insusi cuvantul "relatie" are o incarcatura... grea, aproape exploziva. Atunci cand te referi la o relatie, trebuie neaparat sa imbogatesti semnificatia cu niste determinante care apasa, pentru ca asa e vrerea: mutat impreuna, copii, casatorie, bunuri comune, planuri de viitor si investitii facute impreuna. Ajungi sa te intrebi daca nu cumva termenul de relatie cantareste mai mult decat banala "casatorie" care se consuma atat de repede in urma obtinerii unui act. Vorba aia, pana la casatorie, te purifici de zeci de ori prin flacarile relatiei, astfel incat sa te asiguri ca esti calit atunci cand faci marele pas. Aiurea!
Relatia e cea care da batai de cap tuturor, care naste intrebari, animozitati si acuze, ori de cate ori cineva ajunge sa o pronunte. Pentru ca tuturor le place sa se dea importanti in si cu relatiile in care salasluieste. Cu atat mai mult cu cat a avea o relatie intr-o lume a dezumanizarii si preacurviei totale, ajunge sa fie deja o utopie la care mai toti tanjesc: "Uau, fata, ai o relatie?"...parca si aud intrebarile si discutiile lansate la colt de strada de duduile care au ca unic scop in viata facutul de copii.
Imi place sa cred ca relatiile nu sunt niciodata mai importante decat le lasam noi sa fie sau mai apasatoare decat le dam voie. Iar gradul lor de dificultate este stabilit tot de cei direct implicati. O relatie nu reprezinta decat taria a doi oameni de a se suporta reciproc, de a stabili puncte comune, de a trai in viata tribului... si nu solitari. De cele mai multe ori, relatiile astea ajung insa sa fie un Babilon al neintelegerilor si al mascaradei continue, doar de dragul de a pastra functia de... relationar.
Si atunci... cum sa nu te oboseasca discutiile despre relatii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.