Fantasmagoriile de noapte sunt fenomenale. Atunci, totul devine posibil, pana si cea mai mareata dorinta ascunsa iti face cu ochiul, facandu-te sa te gandesti de doua ori inainte de a o mai visa o data. Nu de alta, dar ti-e frica sa nu care cumva sa devina reala a doua zi, daca te gandesti asa intens la ea.
Pentru mine, noaptea este momentul in care O Loughlin devine real si comun, iar Levine imi canta soptit in pat. Asta daca nu cumva ma intalnesc intamplator cu ei n culisele unei emisiuni. Si de parca nu era suficient, Jason Statham pandeste si el intr-un colt, alaturi de Vin Diesel, in incercarea de a-mi face noaptea mai frumoasa. Si sa nu mai aducem aminte de Jackman si Reynolds, ca atunci lucrurile scapa cu siguranta de sub control.
Stiu, sunt cele mai stupide fantasmagorii pe care le poate avea cineva, atat de adolescentine, dar atat de incitante, incat ca mai ca iti vine sa dai cu tifla destinului si sa il construiesti dupa cum vrei tu, asa cum vrei tu, cu cine vrei tu, doar pentru a te convinge ca daca ai fi avut ceea ce iti doresti cu atat de multa ardoare, nu ai fi fost mai fericit decat esti acum.
Dar rolul fantasmagoriilor nu e asta. E mult mai simplu: e singura ta portita de evadare, e singura gura de aer pe care o permiti sa ti-o iei, fara ca cineva sa iti puna prea multe intrebari despre asta. E mica ta placere vinovata, in care TU esti centrul universului tau, iar toata lumea nu vrea nimic altceva decat sa iti faca pe plac. Cat mai bine.
Dar va las acum. Ma duc sa ma pregatesc. O Loughlin intra in tura de noapte si urmeaza sa imi faca un copil. Cat mai bine. Sper sa semene cu ta`su.
Pentru mine, noaptea este momentul in care O Loughlin devine real si comun, iar Levine imi canta soptit in pat. Asta daca nu cumva ma intalnesc intamplator cu ei n culisele unei emisiuni. Si de parca nu era suficient, Jason Statham pandeste si el intr-un colt, alaturi de Vin Diesel, in incercarea de a-mi face noaptea mai frumoasa. Si sa nu mai aducem aminte de Jackman si Reynolds, ca atunci lucrurile scapa cu siguranta de sub control.
Stiu, sunt cele mai stupide fantasmagorii pe care le poate avea cineva, atat de adolescentine, dar atat de incitante, incat ca mai ca iti vine sa dai cu tifla destinului si sa il construiesti dupa cum vrei tu, asa cum vrei tu, cu cine vrei tu, doar pentru a te convinge ca daca ai fi avut ceea ce iti doresti cu atat de multa ardoare, nu ai fi fost mai fericit decat esti acum.
Dar rolul fantasmagoriilor nu e asta. E mult mai simplu: e singura ta portita de evadare, e singura gura de aer pe care o permiti sa ti-o iei, fara ca cineva sa iti puna prea multe intrebari despre asta. E mica ta placere vinovata, in care TU esti centrul universului tau, iar toata lumea nu vrea nimic altceva decat sa iti faca pe plac. Cat mai bine.
Dar va las acum. Ma duc sa ma pregatesc. O Loughlin intra in tura de noapte si urmeaza sa imi faca un copil. Cat mai bine. Sper sa semene cu ta`su.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.