Cu toate lamentarile de rigoare, 2011 nu a fost un an rau. Chiar dimpotriva. Mi-a adus aproape cei mai frumosi si cei mai faini oameni, pe langa faptul ca a consolidat cele mai interesante prietenii sau... casnicii, dupa caz. Poate mai mult ca oricand, mi-a adus schimbarea si m-a facut sa iau decizia de a ma muta cu... catel, purcel... in Bucuresti. Asa ca, oricat de mult m-as plange acum, la final de an, printre globuri, beteala, cantece de Craciun, imi dau seama ca oricat de mult as vrea sa-mi dezvolt drame personale... nu pot. Pentru ca ii am aproape pe cei care ma iubesc si pe cei carora le impart dragoste in fiecare zi. Singura nu voi fi niciodata, cu toate ca uneori imi place sa cred asta, doar pentru a-mi cresta putin orgoliul.
Dar sa le luam pe rand, ca asa este bine si frumos. Lucrul cel mai de pret pe care l-am castigat anul asta au fost oamenii si experientele. Incepand cu magelanii mei si terminand cu oameni pe care nu i-am vazut decat o singura data, dar care au investit atat de multa incredere in mine, incat m-au coplesit pe loc.
Am petrecut cele mai frumoase nopti cu gasca de nebuni de la Constanta, in care mi-am dat seama pentru a doua oara ca dragostea se poate manifesta si altfel. Aici vorbesc de Bogdan, Alex, Stefan, Jardel, Florin, Cristian, Mastro, dnul Comaneata, Buleata, Dna Buleata(Capricorneasa mea), Denise si Simona. Seri care mi-au intarit ideea ca oamenii frumosi ajung intotdeauna unii langa altii, indiferent de timpul pe care il au la dispozitie sau modul in care li se sincronizeaza programele.
Tot anul asta, am primit cea mai frumoasa veste pe care puteam sa o primesc vreodata: ca cei doi Simona si Cristian, sub directa obladuire a mea si a lui Alex au decis sa se logodeasca(daca ma asteptati pe mine pentru naseala la nunta, eu zic sa va mai ganditi :))). Bucuria e cu atat mai mare cu cat Alexandru si cu mine i-am adus impreuna pe nebuni.
Nu as putea sa trec mai departe fara a-mi mentiona sufletul pereche si mentorul intr-ale educatiei, pe Bogdan. El stie foarte bine simtamintele mele pentru el, asa ca nu este nevoie sa le mai fac publice. (nu de alta, dar am o reputatie de aparat. Fie..doua, pe a mea si pe a lui!)
Vara mi-a mai adus o persoana frumoasa in cale: Pefi, cel mai agitat om pe care il cunosc. Cu Pefi am lucrat pe un proiect frumos la Teatrul de Vara Jupiter. Au fost cele mai frumoase zile pe care le-am petrecut, cele mai frumoase concerte si piese de teatru la care am participat si cele mai savuroase schimburi de replici pe care le-am auzit vreodata de la un om pe care nu il cunosteam atat de bine. Inca o data, destinul si-a facut treaba si a adus alaturi un om absolut spectaculos, pasionat si lipicios.
Si daca e sa vorbim de vara, tot vara mi l-a scos in cale pe Daniel Lazar, vazut si auzit la o cafea in graba, la Maronne Rosso, in City Park. Un om-om, cu care am povestit, ras, detaliat, de parca ne-am fi cunoscut de o viata. Mai mult decat atat, un om care ma face intotdeauna sa zambesc prin replicile si bunatatea de care da dovada.
Pe dnul Paul Gusa am ajuns sa il cunosc mai bine odata cu mutarea mea in Bucuresti. Mereu cinic, ironic, pe alocuri isteric (stii doar ca o zic cu dragoste), Paul mi-a demonstrat odata in plus ca prieteniile intre barbati si femei exista, cu singura conditie : de a se lega intre oameni compatibili si maturi intelectual.Si de parca nu era de ajuns, Paul este unul dintre putinii oameni care imi aduc aminte de fiecare data ca eu sunt barbat in atitudine , si nu femeie.
Geamanul. Eh, geamanul este unul dintre specimele aparte care imi inveselesc viata: glumele, sfaturile, discutiile interminabile si pranzurile luate impreuna m-au facut sa il decret geaman. In fond, fiecare din noi are nevoie de asa ceva, important este cat de repede gaseste persoana pe care sa o numeasca "geaman".
De la Geamanu`, trec imediat la Mupilescu, eterna capricoarna capoasa si pe alocuri pesimista, careia anul asta i-am marturisit indirect ca o iubesc: pentru toate discutiile, pentru toate glumele, pentru toate lucrurile care ne-au legat si ne fac asemenea.
Lauriciu nu putea sa lipseasca de pe lista, cu toate ca jumatate de an mi-a batut obrazul ca nu l-am sunat si nici nu l-am scos la o cafea. Imi recunosc spasita vina si ii promit acum public ca il voi scoate cu proxima ocazie in oras, sa ii ofer sansa de a-mi invineti ego-ul si ochii. :) Probabil ca Laurici este una dintre cele mai bune persoane pe care le cunosc. Sufletul lui este atat de mare, incat daca ar putea, i-ar ajuta pe toti cei care ii trec pragul. Cum sa nu iubesti un astfel de om?
Iulian. Ah, Iulian. Omul care imi imparte ideile, cinismul si rautacismele aruncate in ceas de noapte. Frumos interior, Iulian este un alt special din viata mea, pe care il agasez si provoc intelectual ori de cate ori am ocazia. CE-i drept, in ultima perioada, nu am mai apucat sa schimbam nici macar 2 vorbe despre filoZofii(stiu ca te enerveaza ortografierea asta :)), teorii, shogun, religii. Dar sunt convinsa ca recuperam noi :)
Facebook-ul mi-a scos si el in cale oameni interesanti pe final de an. Multumesc, Mark! Pe amandoi ii cheama Escu. Ma rog, coincidente bizare.
Cu unul dintre ei, in speta EscudeRomania, m-am tot intersectat prin oras. Mai in fuga, mai in aglomeratie, cert este ca uratul context nu a facut posibila comunicarea. Escu este definitia gentlemanului perfect, mereu dispus sa ii faca pe oamenii din jurul lui sa ramana cu zambetul pe buze si impresionati de cat de diferit este de ceilalti, majoritarii. Pe scurt, Mr. Escu este genul de persoana care face parte din categoria celor putini, asa cum ii numesc eu: deloc superficiali, capabili sa argumenteze si sa aiba opinii perfect pertinente. :)
Pe celalalt Escu l-am cunoscut accidental, cand un schimb de replici m-a facut sa imi pun semne de intrebare. Din cele bune, evident. Au urmat filosofeli, discutii prelungite si...de ce nu, ceva orgasme intelectuale, cum imi place mie sa le numesc. Probabil ca asta m-a facut si ma face in continuare sa il numesc un om interesant, din toate punctele de vedere. Cum i-am si zis de atat de multe ori, merita sa fie cunoscut ceva mai mult decat prin prisma schimburilor virtuale de replici.
"Schimbul de mame" m-a facut sa cunosc oameni frumosi. Vali, Lia si Deni sunt o parte dintre ei. Chiar si acum, la cateva luni bune de cand i-am vazut ultima data, inca mai tinem legatura si ma declar cu dor de moarte in a-i vedea din nou. Fac parte din categoria oamenilor atat de frumosi incat tot ce ating in jurul lor se lumineaza pe data. De cate ori vorbesc cu ei ma trezesc zambind instantaneu, poate si datorita caldurii cu care ii primesc pe oamenii- oameni din viata lor.
Vasile si Monica de la Treznea sunt, din nou, oameni pe care ii voi tine aproape de suflet, poate si pentru ca Ana, fata lor, este nascuta in aceeasi zi cu mine. Sunt atat de calzi si amuzanti, incat m-au coplesit pe data cu omenia si bunatatea lor.
Cam atat acum. Urmeaza partea a doua :)
Dar sa le luam pe rand, ca asa este bine si frumos. Lucrul cel mai de pret pe care l-am castigat anul asta au fost oamenii si experientele. Incepand cu magelanii mei si terminand cu oameni pe care nu i-am vazut decat o singura data, dar care au investit atat de multa incredere in mine, incat m-au coplesit pe loc.
Am petrecut cele mai frumoase nopti cu gasca de nebuni de la Constanta, in care mi-am dat seama pentru a doua oara ca dragostea se poate manifesta si altfel. Aici vorbesc de Bogdan, Alex, Stefan, Jardel, Florin, Cristian, Mastro, dnul Comaneata, Buleata, Dna Buleata(Capricorneasa mea), Denise si Simona. Seri care mi-au intarit ideea ca oamenii frumosi ajung intotdeauna unii langa altii, indiferent de timpul pe care il au la dispozitie sau modul in care li se sincronizeaza programele.
Tot anul asta, am primit cea mai frumoasa veste pe care puteam sa o primesc vreodata: ca cei doi Simona si Cristian, sub directa obladuire a mea si a lui Alex au decis sa se logodeasca(daca ma asteptati pe mine pentru naseala la nunta, eu zic sa va mai ganditi :))). Bucuria e cu atat mai mare cu cat Alexandru si cu mine i-am adus impreuna pe nebuni.
Nu as putea sa trec mai departe fara a-mi mentiona sufletul pereche si mentorul intr-ale educatiei, pe Bogdan. El stie foarte bine simtamintele mele pentru el, asa ca nu este nevoie sa le mai fac publice. (nu de alta, dar am o reputatie de aparat. Fie..doua, pe a mea si pe a lui!)
Vara mi-a mai adus o persoana frumoasa in cale: Pefi, cel mai agitat om pe care il cunosc. Cu Pefi am lucrat pe un proiect frumos la Teatrul de Vara Jupiter. Au fost cele mai frumoase zile pe care le-am petrecut, cele mai frumoase concerte si piese de teatru la care am participat si cele mai savuroase schimburi de replici pe care le-am auzit vreodata de la un om pe care nu il cunosteam atat de bine. Inca o data, destinul si-a facut treaba si a adus alaturi un om absolut spectaculos, pasionat si lipicios.
Si daca e sa vorbim de vara, tot vara mi l-a scos in cale pe Daniel Lazar, vazut si auzit la o cafea in graba, la Maronne Rosso, in City Park. Un om-om, cu care am povestit, ras, detaliat, de parca ne-am fi cunoscut de o viata. Mai mult decat atat, un om care ma face intotdeauna sa zambesc prin replicile si bunatatea de care da dovada.
Pe dnul Paul Gusa am ajuns sa il cunosc mai bine odata cu mutarea mea in Bucuresti. Mereu cinic, ironic, pe alocuri isteric (stii doar ca o zic cu dragoste), Paul mi-a demonstrat odata in plus ca prieteniile intre barbati si femei exista, cu singura conditie : de a se lega intre oameni compatibili si maturi intelectual.Si de parca nu era de ajuns, Paul este unul dintre putinii oameni care imi aduc aminte de fiecare data ca eu sunt barbat in atitudine , si nu femeie.
Geamanul. Eh, geamanul este unul dintre specimele aparte care imi inveselesc viata: glumele, sfaturile, discutiile interminabile si pranzurile luate impreuna m-au facut sa il decret geaman. In fond, fiecare din noi are nevoie de asa ceva, important este cat de repede gaseste persoana pe care sa o numeasca "geaman".
De la Geamanu`, trec imediat la Mupilescu, eterna capricoarna capoasa si pe alocuri pesimista, careia anul asta i-am marturisit indirect ca o iubesc: pentru toate discutiile, pentru toate glumele, pentru toate lucrurile care ne-au legat si ne fac asemenea.
Lauriciu nu putea sa lipseasca de pe lista, cu toate ca jumatate de an mi-a batut obrazul ca nu l-am sunat si nici nu l-am scos la o cafea. Imi recunosc spasita vina si ii promit acum public ca il voi scoate cu proxima ocazie in oras, sa ii ofer sansa de a-mi invineti ego-ul si ochii. :) Probabil ca Laurici este una dintre cele mai bune persoane pe care le cunosc. Sufletul lui este atat de mare, incat daca ar putea, i-ar ajuta pe toti cei care ii trec pragul. Cum sa nu iubesti un astfel de om?
Iulian. Ah, Iulian. Omul care imi imparte ideile, cinismul si rautacismele aruncate in ceas de noapte. Frumos interior, Iulian este un alt special din viata mea, pe care il agasez si provoc intelectual ori de cate ori am ocazia. CE-i drept, in ultima perioada, nu am mai apucat sa schimbam nici macar 2 vorbe despre filoZofii(stiu ca te enerveaza ortografierea asta :)), teorii, shogun, religii. Dar sunt convinsa ca recuperam noi :)
Facebook-ul mi-a scos si el in cale oameni interesanti pe final de an. Multumesc, Mark! Pe amandoi ii cheama Escu. Ma rog, coincidente bizare.
Cu unul dintre ei, in speta EscudeRomania, m-am tot intersectat prin oras. Mai in fuga, mai in aglomeratie, cert este ca uratul context nu a facut posibila comunicarea. Escu este definitia gentlemanului perfect, mereu dispus sa ii faca pe oamenii din jurul lui sa ramana cu zambetul pe buze si impresionati de cat de diferit este de ceilalti, majoritarii. Pe scurt, Mr. Escu este genul de persoana care face parte din categoria celor putini, asa cum ii numesc eu: deloc superficiali, capabili sa argumenteze si sa aiba opinii perfect pertinente. :)
Pe celalalt Escu l-am cunoscut accidental, cand un schimb de replici m-a facut sa imi pun semne de intrebare. Din cele bune, evident. Au urmat filosofeli, discutii prelungite si...de ce nu, ceva orgasme intelectuale, cum imi place mie sa le numesc. Probabil ca asta m-a facut si ma face in continuare sa il numesc un om interesant, din toate punctele de vedere. Cum i-am si zis de atat de multe ori, merita sa fie cunoscut ceva mai mult decat prin prisma schimburilor virtuale de replici.
"Schimbul de mame" m-a facut sa cunosc oameni frumosi. Vali, Lia si Deni sunt o parte dintre ei. Chiar si acum, la cateva luni bune de cand i-am vazut ultima data, inca mai tinem legatura si ma declar cu dor de moarte in a-i vedea din nou. Fac parte din categoria oamenilor atat de frumosi incat tot ce ating in jurul lor se lumineaza pe data. De cate ori vorbesc cu ei ma trezesc zambind instantaneu, poate si datorita caldurii cu care ii primesc pe oamenii- oameni din viata lor.
Vasile si Monica de la Treznea sunt, din nou, oameni pe care ii voi tine aproape de suflet, poate si pentru ca Ana, fata lor, este nascuta in aceeasi zi cu mine. Sunt atat de calzi si amuzanti, incat m-au coplesit pe data cu omenia si bunatatea lor.
Cam atat acum. Urmeaza partea a doua :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.