Indreptar Ramonistic sau un fel de "Hai sa ne cunoastem mai bine"

Mi-e teama ca m-ati inteles gresit. Sau m-am lasat eu inteleasa gresit. Dincolo de libertinajul meu verbal si comportamental, sunt un om cat se poate de normal in anormalitatea lui. Folosesc scrierea asta nu ca pe o scuza, ci ca pe o incercare de a explica modul in care sunt eu, de fapt, dincolo de toate, pentru cei care au tras deja concluziile eronate despre mine. In mod normal, nu mi-ar pasa prea tare despre asta, dar avand in vedere ca sunt in plin lucru la capitolul: cizelare urbana si slefuire pitiponciala (taiati asta, a fost un exces de zel), ma simt obligata sa fac adnotari pe marginea (din nou) a romanului ce imi poarta numele (vedeti, gripa ma face sa fiu si artistica, intr-un fel)

1. Faptul ca stiu mai multe injuraturi decat media injuraturilor pe care le stie o femeie, si le mai si aplic, nu ma face un birjar irevocabil. Nici irefutabil. Asa ca urechile sensibile ale domnisoarelor si domnilor ar putea fi acoperite in aceste momente de refulare, pentru a nu exista discutii inutile dupa. Din fericire pentru mine, stiu sa imbin contrariile, dincolo de credintele impartasite ale unora.
2. Faptul ca ma apropii repede de oameni, fie ca sunt femei, dar cu precadere barbati, nu ma face usuratica, ci doar sociabila. Tin sa fac precizarea asta pentru ca m-am lovit frecvent de priviri caprioratice ale domnisoarelor (prietene sau nu) in momentul in care incep discutii, ca din senin, cu persoane de sex opus.
E normal sa fiu sociabila, si oricum m-am inteles mai intotdeauna mai bine cu barbatii decat cu doamnele. Fastrez totusi echitatea, sa nu se supere nimeni.
3. Daca rad, zambesc sau raspund la glumele unui barbat, nu inseamna ca vreau sa il aduc in pat si sa il sodomizez pana cand nu mai are pic de vlaga(asta a sunat a replica de barbat, nu-i asa?) Inseamna doar ca respect regulile jocului si il las sa se creada cu adevarat vanator.
4. Faptul ca zic despre cineva ca este simpatic sau imi starneste interesul, nu inseamna ca ma vad casatorita cu el, cu 3 copii si casa cu gard alb. Inseamna doar ca gasesc irezistibili oamenii care au ceva spiritual de oferit.
5. Atunci cand fac complimente, fie ca le fac unei femei, fie ca le fac unui barbat, le fac in modul cel mai sincer cu putinta si nu urmaresc ceva marsav ca scop final. Imi place sa aduc zambetul pe fata oamenilor, asa ca ma leg de mici detalii pentru a le transmite asta. Unii inteleg asta si zambesc complice, altii analizeaza problema pe o mie de parti, inainte de a spune un "multumesc" cu juma` de gura.
6. Am un mare handicap, da: ma duce mintea. Asta ii sperie pe unii, dar din pacate pentru ei, nu am ce face. Nu am fost niciodata frumusetea exemplara, la nivel fizic si a trebuit sa compensez cu altceva care sa ma faca sa ies din masa amorfa de trogloditi. Dincolo de toate, am avut multe de castigat de pe urma mintii mele. Cu toate ca fac uneori pe proasta, tot de dragul jocului o fac, asa ca nu va lasati indusi in eroare.
7. Imi place sa fiu inconjurata de barbati, dar nu la modul sexual al cuvantului. E o placere obscena pe care o are toata lumea in momentul in care isi accepta rolul social. E o meteahna cu care m-am ales din copliarie, crescand printre ei si fiind slefuita de ei.
In concluzie, sunt un produs al barbatilor, care incearca sa activeze ca o femeie. Nu am nici atitudinea, nici limbajul, nici modul de a gandi tipic pentru o femeie, iar cu asta ar trebui sa va fi obisnuit deja.
Asta nu inseamna ca nu pot fi feminina. Asta inseamna doar ca voi prefera mai mereu compania barbatilor decat a femeilor. Dezinteresat, pentru mine.