Anatomia unei gripe

Ma doare atat de tare carnea, incat am senzatia stupida ca cineva sau ceva o tot scrijeleste, incontinuu, incercand sa iasa din limitele ei fizice. Ochii ii simt atat de inlacrimati si umflati, incat parca as fi plans trei zile fara oprire. Sunt gata sa iasa din orbite(sau se adancesc?) frigand in cel mai tare mod cu putinta, impiedicandu-ma sa rationez la realitatea consimtita din jurul meu. Nu stiu daca mi-e cald sau mi-e rece, pentru ca trec atat de repede dintr-o stare in alta, incat nici nu apuc sa realizez daca temperatura care ma incearca este una normala sau anormala.
Stau cu o carte in mana si ma dreg cu Fervex, Theraflu, Parasinus si alte minunatii, pe care cred ca le-am ingerat in nestire zilele astea (fie, doar azi.). Nu credeam ca o sa apuc ziua in care o sa bag atatea chimice in mine, cu toate promisiunile lor de a ma face bine.
Telefoanele suna, dar gradul meu de antisociabilitate si antipatie, este atat de mare incat nu reusesc sa ma misc sa apas butonul verde. Asta pe langa faptul ca, fizic vorbind, nu pot face asta, imobilizata si afundata in patul meu verde cu portocaliu.
Si cand te gandesti ca tot ceea ce as fi vrut ar fi fost o supa!