Sexul si sufletul nu au nimic in comun. Nu au avut nimic in comun niciodata, cu atat mai putin acum, cand ne chinuim cu totii sa raspundem unor intrebari simple, dar cu raspuns complicat precum: "De ce nu vrea sa faca sex cu mine?", "De ce vrea sa o tin in brate dupa?" si "De ce nu imi mai raspunde la telefon dupa ce s-a culcat cu mine?" E diferenta clasica intre barbati si femei, care probabil ca nu va ajunge sa fie inteleasa niciodata de nici una din partile direct implicate. Unde partile pot fi si organe anatomice, bineinteles.
In realitate insa, lucrurile stau chiar foarte simplu, daca este sa le raportezi la instinctele primare si la interactiune chimica. Sa o luam pe rand, pentru a elucida misterul.
Barbatii s-au nascut vanatori. Cu toate ca au trecut milioane de ani de la iesirea lor din pestera, ei inca mai sufera de instinctul primar animalic, care ii determina sa vrea sa isi lase genele peste tot (n-am zis-o eu, a zis-o Allan Pease). Asa ca in momentul in care ei isi vizualizeaza posibila prada, se arunca asupra ei, fara prea mari mustrari de constiinta. Atata vreme cat prada le poate asigura sau satisface nevoile si le poate duce gena mai departe. Nici nu e nevoie de mult, ce-i drept. Trebuie doar ca prada sa arate sanatos si sa aiba curburi voluminoase, astfel incat sa ii poata purta eventualii copii. Orice corespunde acestor tipare vizuale, este taman bun de insamantat. De aceea, ochii barbatilor se vor arunca mereu (singuri sau insotiti de alte zone) asupra sanilor, fundurilor...si asa mai departe. Ar fi de preferat ca scenele de gelozie sa nu intervina in astfel de momente deosebit de... stimulante pentru barbati. De aici si cheful constant de sex, plictisul subit odata cu incheierea misiunii de insamantare si lipsa de sentiment sau implicare in relatiile cu femela.
Si ca tot veni vorba de ea, la femeie lucrurile stau in mod evident altfel. Nu ca nu am sti asta deja. Femeia, tot animalic vorbind, a avut inca de la bun inceput rolul de a purta de grija puilor ei. Asta face si acum, de unde si detasarea fata de tot ceea ce inseamna hormoni ai fericirii rezultati din sex. Pe femeie nu o intereseaza sexul, ci siguranta si resursele. (in timp ce pe barbat il intereseaza serviciile pe care femeia i le poate oferi in schimbul resurselor lui). Resurse pentru a-si creste eventualii pui, pentru a avea grija de ea si de casa. Este o chestie mai mult generica, care nu tine deloc de educatie. Resursele barbatului si accesul la ele reprezinta marea obsesie a femeii. De aceea, sociologic vorbind, femeile vor fi atrase mereu de barbatii puternici si realizati, pentru ca ei le pot asigura resursele necesare supravietuirii in jungla (fie ea urbana, fie de alta natura). Sexul devine secundar, pentru ca fericirea si relaxarea femeilor vine din siguranta resurselor, nu din alte cauze ce tin de sex: rolul barbatului este sa aduca resurse, al ei sa aiba grija de pui. Nevoia ei de atasament de aici vine. Asta si in plus, faptul ca in coprul feminin oxitocina (hormonul dezmierdarii) este mult mai pregnant decat in corpul unui barbat. Asa ca o femeie isi va dori intotdeauna sa fie ascultata, tinuta in brate, rasfatata, pentru ca dopamina si oxitocina ei de aici vin, nu din actiunea de insamantare.
Problematic este insa faptul ca lucrurile astea atat de simple sunt ignorate de cei mai multi. O simpla privire asupra cercetarilor sociologice si al manualelor documentate de dezvoltare personala probabil ca ar raspunde multor intrebari si al anihila o mare parte dintre probleme.
Oricat de comerciala ar parea, recomandarea mea este Allan Pease- "De ce barbatii au nevoie de sex, iar femeile de dragoste". Este una dintre cele mai bine documentate manuale de cunoastere intersexuala, care trateaza toate diferentele barbati-femei din perspectiva sociologica si medicala (substante preponderente, zone neuronale active, tipare primordiale active, bagaj genetic mostenit, etc.). Daca aveti multe intrebari, o sa va raspunda la toate.
A, si by the way, cand sunteti indragostiti, zonele creierului activate de substante precum dopamina sunt exact aceleasi ca cele ale unui dependent de cocaina sau ale unui nebun delegat :)
In realitate insa, lucrurile stau chiar foarte simplu, daca este sa le raportezi la instinctele primare si la interactiune chimica. Sa o luam pe rand, pentru a elucida misterul.
Barbatii s-au nascut vanatori. Cu toate ca au trecut milioane de ani de la iesirea lor din pestera, ei inca mai sufera de instinctul primar animalic, care ii determina sa vrea sa isi lase genele peste tot (n-am zis-o eu, a zis-o Allan Pease). Asa ca in momentul in care ei isi vizualizeaza posibila prada, se arunca asupra ei, fara prea mari mustrari de constiinta. Atata vreme cat prada le poate asigura sau satisface nevoile si le poate duce gena mai departe. Nici nu e nevoie de mult, ce-i drept. Trebuie doar ca prada sa arate sanatos si sa aiba curburi voluminoase, astfel incat sa ii poata purta eventualii copii. Orice corespunde acestor tipare vizuale, este taman bun de insamantat. De aceea, ochii barbatilor se vor arunca mereu (singuri sau insotiti de alte zone) asupra sanilor, fundurilor...si asa mai departe. Ar fi de preferat ca scenele de gelozie sa nu intervina in astfel de momente deosebit de... stimulante pentru barbati. De aici si cheful constant de sex, plictisul subit odata cu incheierea misiunii de insamantare si lipsa de sentiment sau implicare in relatiile cu femela.
Si ca tot veni vorba de ea, la femeie lucrurile stau in mod evident altfel. Nu ca nu am sti asta deja. Femeia, tot animalic vorbind, a avut inca de la bun inceput rolul de a purta de grija puilor ei. Asta face si acum, de unde si detasarea fata de tot ceea ce inseamna hormoni ai fericirii rezultati din sex. Pe femeie nu o intereseaza sexul, ci siguranta si resursele. (in timp ce pe barbat il intereseaza serviciile pe care femeia i le poate oferi in schimbul resurselor lui). Resurse pentru a-si creste eventualii pui, pentru a avea grija de ea si de casa. Este o chestie mai mult generica, care nu tine deloc de educatie. Resursele barbatului si accesul la ele reprezinta marea obsesie a femeii. De aceea, sociologic vorbind, femeile vor fi atrase mereu de barbatii puternici si realizati, pentru ca ei le pot asigura resursele necesare supravietuirii in jungla (fie ea urbana, fie de alta natura). Sexul devine secundar, pentru ca fericirea si relaxarea femeilor vine din siguranta resurselor, nu din alte cauze ce tin de sex: rolul barbatului este sa aduca resurse, al ei sa aiba grija de pui. Nevoia ei de atasament de aici vine. Asta si in plus, faptul ca in coprul feminin oxitocina (hormonul dezmierdarii) este mult mai pregnant decat in corpul unui barbat. Asa ca o femeie isi va dori intotdeauna sa fie ascultata, tinuta in brate, rasfatata, pentru ca dopamina si oxitocina ei de aici vin, nu din actiunea de insamantare.
Problematic este insa faptul ca lucrurile astea atat de simple sunt ignorate de cei mai multi. O simpla privire asupra cercetarilor sociologice si al manualelor documentate de dezvoltare personala probabil ca ar raspunde multor intrebari si al anihila o mare parte dintre probleme.
Oricat de comerciala ar parea, recomandarea mea este Allan Pease- "De ce barbatii au nevoie de sex, iar femeile de dragoste". Este una dintre cele mai bine documentate manuale de cunoastere intersexuala, care trateaza toate diferentele barbati-femei din perspectiva sociologica si medicala (substante preponderente, zone neuronale active, tipare primordiale active, bagaj genetic mostenit, etc.). Daca aveti multe intrebari, o sa va raspunda la toate.
A, si by the way, cand sunteti indragostiti, zonele creierului activate de substante precum dopamina sunt exact aceleasi ca cele ale unui dependent de cocaina sau ale unui nebun delegat :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.