Nu-mi doresc plimbari romantice sub clar de luna, cu un Fat Frumos desprins din reviste. Imi sunt de ajuns prietenii care imi zambesc sincer.
Nu-mi doresc cuvinte siropoase, citite pe site-urile sau in cartile de "How to make a lady get naked in 5 min..". Este suficient un gest mic, la fel de sincer, venit din toata inima.
Nu imi doresc sa am o relatie perfecta, pentru ca stiu ca perfectiunea nu exista. Imi este suficienta relatia zilnica dintre EU-rile mele, pe care ma lupt sa o armonizez incontinuu.
Nu-mi doresc palate si masini suparate. Mi-e teama ca viata mea ne se rezuma doar la atat.
Nu-mi doresc ca raul din jurul meu sa dispara, pentru ca stiu ca are rolul lui, oricat de urat ar suna asta. Imi doresc insa ca toti cei din jurul meu sa invete linistea si aprecierea lucrurilor simple.
Nu vreau sa fiu inconjurata de o mie de prieteni care nu spun nimic. Vreau sa fiu inconjurata fie si numai de 3, care stiu sa urle, sa zambeasca, sa se vaicareasca, sa viseze, sa jongleze. Sa stie sa fie oameni.
Nu-mi doresc ca umerii altora sa devina reazam pentru gandurile si grijile mele. Cu totii tragem ponoasele propriilor actiuni. Dar daca se intampla, atunci confesiunea mea sa nu fie continuata cu: "Stiu ce zici, hai sa iti zic ce mi s-a intamplat mie...."
Nu-mi doresc o noapte cu cei mai ravniti barbati, cum nu-mi doresc o zi in compania celor mai ravnite femei. De cele mai multe ori, in spatele faimei nu se ascund decat niste goliciuni sterpe. De cele mai multe ori, am zis.
Imi doresc insa ceva ce din ce in ce mai putini isi pun pe bucketlistul lor, pentru ca suna atat de...simplu. Imi doresc linistea serilor de vara, zambetele ghiduse in coltul gurii, rasetele sincere, caldura si "incisivitatea" noptilor de amor, noblete,oameni frumosi si...altruism .
Ceea ce va doresc si voua.
Nu-mi doresc cuvinte siropoase, citite pe site-urile sau in cartile de "How to make a lady get naked in 5 min..". Este suficient un gest mic, la fel de sincer, venit din toata inima.
Nu imi doresc sa am o relatie perfecta, pentru ca stiu ca perfectiunea nu exista. Imi este suficienta relatia zilnica dintre EU-rile mele, pe care ma lupt sa o armonizez incontinuu.
Nu-mi doresc palate si masini suparate. Mi-e teama ca viata mea ne se rezuma doar la atat.
Nu-mi doresc ca raul din jurul meu sa dispara, pentru ca stiu ca are rolul lui, oricat de urat ar suna asta. Imi doresc insa ca toti cei din jurul meu sa invete linistea si aprecierea lucrurilor simple.
Nu vreau sa fiu inconjurata de o mie de prieteni care nu spun nimic. Vreau sa fiu inconjurata fie si numai de 3, care stiu sa urle, sa zambeasca, sa se vaicareasca, sa viseze, sa jongleze. Sa stie sa fie oameni.
Nu-mi doresc ca umerii altora sa devina reazam pentru gandurile si grijile mele. Cu totii tragem ponoasele propriilor actiuni. Dar daca se intampla, atunci confesiunea mea sa nu fie continuata cu: "Stiu ce zici, hai sa iti zic ce mi s-a intamplat mie...."
Nu-mi doresc o noapte cu cei mai ravniti barbati, cum nu-mi doresc o zi in compania celor mai ravnite femei. De cele mai multe ori, in spatele faimei nu se ascund decat niste goliciuni sterpe. De cele mai multe ori, am zis.
Imi doresc insa ceva ce din ce in ce mai putini isi pun pe bucketlistul lor, pentru ca suna atat de...simplu. Imi doresc linistea serilor de vara, zambetele ghiduse in coltul gurii, rasetele sincere, caldura si "incisivitatea" noptilor de amor, noblete,oameni frumosi si...altruism .
Ceea ce va doresc si voua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.