Ati observat si voi ca nu mai stim sa ne jucam?
Ca in toata goana copulatiei, nu mai vrem sa ne aducem aminte cum e atunci cand arunci o replica si astepti una la fel de buna din partea celuilalt. Care nu sa smulga zambete, ci sa te provoace sa il oralizezi pe cel din fata ta. Sa ii induci stari, sa te joci cu emotiile, cu imaginatia si cu faptele. Mai ales cu faptele, prin vorbe.
Am ajuns atat de plictisitori si ingramaditi in propriile ganduri, incat joaca a devenit o povara in plus pe care creierul nostru nu mai este in stare sa o implementeze. Rugina a pus stapanire pe noi, iar gandurile ne-au devenit mecanice si pline de mucegai.
Suntem inchistati, incordati si plini de eul nostru copulativ, gata sa se reproduca virtual/non virtual pe la orice colt de strada, ca ultima prostituata, plina de sifilis. Nu mai gandim frumos, nu mai vedem frumos, dar mai ales nu mai vorbim... frumos. Pentru ca nu mai vrem si pentru ca nu mai avem cu cine.
Orice replica atipica si plina de entuziasm este privita cu scepticism si cu un incruntat de sprancene, urmat de o tipica reactie: "E nebun/a, ma! Ce zice asta aici?"
Am omorat jocul din fasa. Candva, probabil ca o sa ii ducem dorul.
Ca in toata goana copulatiei, nu mai vrem sa ne aducem aminte cum e atunci cand arunci o replica si astepti una la fel de buna din partea celuilalt. Care nu sa smulga zambete, ci sa te provoace sa il oralizezi pe cel din fata ta. Sa ii induci stari, sa te joci cu emotiile, cu imaginatia si cu faptele. Mai ales cu faptele, prin vorbe.
Am ajuns atat de plictisitori si ingramaditi in propriile ganduri, incat joaca a devenit o povara in plus pe care creierul nostru nu mai este in stare sa o implementeze. Rugina a pus stapanire pe noi, iar gandurile ne-au devenit mecanice si pline de mucegai.
Suntem inchistati, incordati si plini de eul nostru copulativ, gata sa se reproduca virtual/non virtual pe la orice colt de strada, ca ultima prostituata, plina de sifilis. Nu mai gandim frumos, nu mai vedem frumos, dar mai ales nu mai vorbim... frumos. Pentru ca nu mai vrem si pentru ca nu mai avem cu cine.
Orice replica atipica si plina de entuziasm este privita cu scepticism si cu un incruntat de sprancene, urmat de o tipica reactie: "E nebun/a, ma! Ce zice asta aici?"
Am omorat jocul din fasa. Candva, probabil ca o sa ii ducem dorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.