Cand ratiunea iti spune ca aberezi, da-i o palma!

Vocea unui om spune totul despre el: ca e frumos, ca e urat, ca e inteligent, ca e infumurat,ca e agitat. E unul ditnre putinele semnale care pot trada o stare de fapt sau un..fizic de fapt.O voce sigura pe ea intotdeauna contureaza si un om foarte sigur pe el,iar o voce soptita, cu pauze mari intre cuvinte conota un om nehotarat, care vrea cu orice pret sa arate ca poate stapani o discutie.Pentru un avizat, chiar si discutiile de la telefon construiesc anume conotatii. Un avizat sau un pasionat analitic, usor obsesiv, "specializat" pe cazuistica..comportamentala(scuzati cacofonia).Din ultima categorie fac parte eu, care mi-am facut un obicei(inca nu stiud aca bun sau prost) din a emite scenarii pe baza unei voci. Iar lucrul asta s-a intamplat recent, cand am descoperit ca mecanismele de descifrare ale informatiei inca nu mi-au ruginit. Purtam niste discutii la telefon cu un stimabil domn, in vederea incheierii unui barter. Prima data, vocea mi-a spus ca e usor sictirit si probabil plictisit de rutine cotidiene. Mi-am luat inima in dinti si am pus a inaintare vocea calma, pe un ton mai jos decat cel obisnuit. GLuma din final probabil ca a avut si ea efectul scontat. In a doua discutie, se observau deja imbunatatirile.Vocea de la celalalt capat al firului era usor amuzata si foarte prietenoasa. Chiar mai mult, a reusit sa imi smulga si un raset la telefon. Declickul s-a produs atunci,moment in care, mintea mea i-a asociat vocea cu o fata cu trasaturi ferme si frumoase. Ii tot repetam intuitiei sa se potoleasca, pentru ca nu este cazul sa emita presupuneri acum, cand trebuie sa imi aduc armele de PR-ist la inaintare si sa il conving ca imaginea mea e tare. Dar scenariile de constructie fizica a vocii au continuat si nu s-au abatut de la sablonul: frumusete masculina. Mai erau 5 minute pana cand urma sa vad cat de bine imi functioneaza simturile. Iar simturile s-au dovedit a fi perfecte, intuitiv vorbind. In fata mea statea un barbat frumos, cu un zambet frumos, care imi clipa si mai frumos din gene, deloc imun la rochia de Lolita pe care am folosit-o ca instrument de persuasiune. Pune la bataie niste scenarii data viitoare cand vb la telefon cu un necunoscut. Satisfactia va fi imensa cand vei vedea ca al tau creier functioneaza in alti parametri decat cei pe care ti-i impune ratiunea.
PS:Spune-mi care a fost rezultatul

Scaldandu-ma in apa PR-istilor

Cand te imbarci in barca PR-ului, trebuie sa fii constient ca o sa dai la vasle pana iti crapa capul. Eu nu am fost constienta. Asa ca m-am dat violent cu teasta de babord, in urma unei zdruncinaturi pe marea agitata. Nu am sangerat, dar mi s-a umflat teasta. Si asa plina de griji, complexe si frustrari refulate.
Munca in PR este grea. Asta ti-o spune orice PR-ist cu state vechi,nu eu. Eu incep abia a merge copacel , sprinindu-ma de peretii barcii, de vele, de vasle,samd. Pentru mine, este ceva nou si inca mai am de lucru in a constientiza noul asta si a-l lua ca atare. Insa in momentul in care schimbi directia carmei este si mai greu. Pentru ca dupa lovitura de babord, te intampina vantul naprasnic, al` cel mai de Nord, plin de strategii, campanii publice, fund raising, image boost up, parteneriate. Iar reactia apare instantaneu, gadilandu-ti omuletu` pricajit. "Ce e alea?". Asta a fost intrebarea mea de om care nu a invatat in viata lui la facultatea umila de jurnalism cu ce se mananca ala PR. Si daca se mananca sau se scuipa. Insa am ajuns la concluzia ca se rumega. La fel ca si jurnalismul.
Insa un lucrru este cert: dupa loviturile de babord, urmeaza mitocaniile. Prezente, de altfel, in orice meserie. Mereu se va gasi un individ care sa te sape de la radacina si sa iti indruge porcarii socialiste despre meseria pe care ti-ai ales-o. Intotdeauna. Si daca il gasesti cum l-am gasit eu , la categoria institutii publice, ti-ai ratat norocul si fericirea.
Insa daca tot vorbim de noroc si fericire, trebuie sa te deziluzionez. Prima parte nu are nicio treaba cu PR`ul, iar pentru cea de-a doua, muncesti de iti sar capacele, pentru a realiza ca nu mai poti fi fericit, dupa ce te-a mancat epuizarea. Ofertele speciale exista in alte domenii, in cel al PR-ului, cu siguranta nu. In PR vinzi. Mai mult decat drepturi de autor. Vinzi imagini, vinzi concepte, vinzi strategii.Pana la urma, te vinzi pe tine. Dar niciodata iluzii. Vinzi concepte ambalate frumos, pentru oameni mai mult sau mai putin frumosi. Nu toti iti vor intelege mesajul. Pentru ca nu toti sunt interesati. Insa cei interesati sunt la fel ca tine, pasionati. Pentru ca tot pasiune iti trebuie sa duci meseria asta in spate. Altfel, nu imi explic cum ai putea sa: injuri injuraturi, povete de "bine", refuzuri vehemente, concesii, constrangeri presiuni.
Dar, pana la urma, masochismul e ceea ce leaga jurnalistii de PR-isti. Masochismul si cancerul timpuriu.