Adio, obsesiilor!De acum, respir in tihna!

De 1 Mai, m-am desotorosit de toate obsesiile:barbati, relatii, complexe, prietenii superficiale. A fost o promisiune pe care mi-am facut-o mie insami, dupa ce m-am trezit impotmolita in niste situatii care nu faceau decat sa-mi creeze angoase.Asa ca am dat dracului nodul in gat care mi se pusese de ceva timp si am aruncat tot ce era inutil in viata mea. Am inceput cu barbatii si relatiile in care credeam orbeste.Fie ca-mi erau pseudo-prieteni sau fost iubiti, i-am mototolit, i-am aruncat in cos si am dat pagina. Ma sufoca aerul incarcat al promisiunilor, al replicilor de agatat si al discutiilor cliseu, care ma afundau in mediocritate si normalitatea lor prost inteleasa. M-am descatusat, iar de acum inainte, ma voi bucura de livertatea propriior mele ganduri. Pentru ca selectia sa fie insa cu folos, o mare parte dintre cei nu vor mai auzi de acum inainte decat sunetul suparator al tonului de apel.
Eliberarea mea s-a desavarsit prin renuntarea la prieteniile superficiale, care imi mancau timp si nervi. Punand in balanta beneficiile si dezavantajele, am realizat ca primele nici macar nu exista. Decat printr-o tranzitie stupida, care isi pierde efectele pana cand ajunge la mine. Asa ca bucuria de a avea un numar de telefon, cu un nume atasat langa ..s-a concretizat prin eliberarea produsa de stergerea numarului de telefon in cauza.
Am dat delete si amintirilor, fie placute sau nu.Sunt frumoase cand iti insenineaza fata abia rtezita din somn, dar devin obositoare cand incepi sa le analizezi si sa incerci sa le intelegi. Prefer sa admir lucrurile simple din jurul meu, decat sa-mi creez dependente.
E un exercitiu bun pentru descatusare.Serios. E destul de complicat sa recurgi la el, atunci cand esti legat de amintiri si persoane.Dar odata ce constientizezi avantajele independentei, realizezi ca e cel mai bun lucru pe care puteai sa il faci. Si asta se recunoaste dupa linistea ce-ti anima interiorul.

Barbatii din viata mea

Au fost de toate felurile:frumosi, charmanti, inteligenti, doriti, puternici, stilati, isteti. Unii chiar le-au avut pe toate, facand parca in ciuda tuturor prin atitudinea lor nonsalanta, a sigurantei. Unii insa, nu au fost atat de norocosi. Dar si unii, si altii, au deja un element in comun in viata lor:pe mine. Nu stiu daca ei sunt norocosii sau eu sunt norocoasa ca ii am/i-am avut, dar atata vreme cat norocul este implicat in ecuatia asta si zambetul apare numai la pronuntarea unui singur nume, atunci totul este cum nu se poate mai...normal.
Barbatii din viata mea sunt multi.Intotdeauna au fost. Niciodata nu s-au batut intre ei, pentru ca fiecare a stiut sa joace in limitele rolului pe care si l-a asumat. Sunt iubitii, sunt prietenii foarte apropiati, sunt colaboratorii, partenerii de afaceri, amantii si "paternalii". Fiecare isi pune amprenta, intr-un fel sau altul, fiecare starneste zambete, dragoste, icnete, furie dezlantuita sau armonie deplina. Starnesc sentimente, pentru ca ceva ii starneste la mine. Tot un zambet, tot o atitudine, tot un gest.
E o investitie serioasa de sentimente, emotii si experiente, care iti construiesc un puzzle inter-relational. Cu cat mai mult relationezi, cu atat mai mult iti dai seama ca barbatii de langa tine,care nu te vor pentru ei, dar nici pentru oricare din ceilalti sunt cea mai mare realizare pe care poti sa o ai ca femeie. Iar investitia mea isi arata roadele ori de cate ori ies cu barbatii mei in oras.
Barbatii mei nu au nume. Se cunosc atat de bine si stiu atat de bine ce rol au in viata mea, incat nominalizarea lor aproape ca devine o jignire. Sunt cei care ma scot la cafea, sunt cei care nu stiu ce motive sa invoce pentru a ma baga in seama, sunt cei carora le e frica sa nu se indragosteasca.
Dintre toti, ultimii sunt cei mai interesanti. Pentru ca teama lor este fascinanta. Sunt atat de rationali si radicali, incat nu i-ai crede niciodata capabili sa imparta iubire. Dar o impart. Pe intuneric, in semiumbra, in intimitate. Instrumentele lor preferate sunt gesturile si privirea plina de inteles. Cu astea lupta ei pentru iubire, pentru ca mai apoi sa schimbe armamentul de razboi intr-o timiditate si reticenta iesite din comunul lor masculin. Pe de o parte, stiu ca nu trebuie sa iubeasca, pe de alta..isi dau seama ca inevitabilul s-a produs deja si nu mai trebuie sa insiste asupra evidentului. De aici incepe chinul.Al lor.
Insa tot barbatii din viata mea se numesc.Cu sau fara teama lor de a se indragosti.

Cand ratiunea iti spune ca aberezi, da-i o palma!

Vocea unui om spune totul despre el: ca e frumos, ca e urat, ca e inteligent, ca e infumurat,ca e agitat. E unul ditnre putinele semnale care pot trada o stare de fapt sau un..fizic de fapt.O voce sigura pe ea intotdeauna contureaza si un om foarte sigur pe el,iar o voce soptita, cu pauze mari intre cuvinte conota un om nehotarat, care vrea cu orice pret sa arate ca poate stapani o discutie.Pentru un avizat, chiar si discutiile de la telefon construiesc anume conotatii. Un avizat sau un pasionat analitic, usor obsesiv, "specializat" pe cazuistica..comportamentala(scuzati cacofonia).Din ultima categorie fac parte eu, care mi-am facut un obicei(inca nu stiud aca bun sau prost) din a emite scenarii pe baza unei voci. Iar lucrul asta s-a intamplat recent, cand am descoperit ca mecanismele de descifrare ale informatiei inca nu mi-au ruginit. Purtam niste discutii la telefon cu un stimabil domn, in vederea incheierii unui barter. Prima data, vocea mi-a spus ca e usor sictirit si probabil plictisit de rutine cotidiene. Mi-am luat inima in dinti si am pus a inaintare vocea calma, pe un ton mai jos decat cel obisnuit. GLuma din final probabil ca a avut si ea efectul scontat. In a doua discutie, se observau deja imbunatatirile.Vocea de la celalalt capat al firului era usor amuzata si foarte prietenoasa. Chiar mai mult, a reusit sa imi smulga si un raset la telefon. Declickul s-a produs atunci,moment in care, mintea mea i-a asociat vocea cu o fata cu trasaturi ferme si frumoase. Ii tot repetam intuitiei sa se potoleasca, pentru ca nu este cazul sa emita presupuneri acum, cand trebuie sa imi aduc armele de PR-ist la inaintare si sa il conving ca imaginea mea e tare. Dar scenariile de constructie fizica a vocii au continuat si nu s-au abatut de la sablonul: frumusete masculina. Mai erau 5 minute pana cand urma sa vad cat de bine imi functioneaza simturile. Iar simturile s-au dovedit a fi perfecte, intuitiv vorbind. In fata mea statea un barbat frumos, cu un zambet frumos, care imi clipa si mai frumos din gene, deloc imun la rochia de Lolita pe care am folosit-o ca instrument de persuasiune. Pune la bataie niste scenarii data viitoare cand vb la telefon cu un necunoscut. Satisfactia va fi imensa cand vei vedea ca al tau creier functioneaza in alti parametri decat cei pe care ti-i impune ratiunea.
PS:Spune-mi care a fost rezultatul

Am gusturi bune...la barbati!

Zic barbatii. Nu eu. Lucru ce ma mira, pentru ca atunci cand cineva pretinde ca e dovada vie a bunului tau gust, incepi sa te indoiesti putin de siguranta si modestia lui masculina. Dar nu asta e problema. Nici situatia. Ci modul in care se face selectia barbatilor si cine face aprecierea barbatilor. Aici, Seron are un rol decisiv..de fiecare data. El si Cris, care isi dau cu parerea cand aduc in casa noastra maresi sociala un...barbat. Ei si Sarmizia, care face asta de la distanta de acum. Reactiile sunt tipice: Hai, maaah...ala???? Ce dracu e in mintea ta? Alaaa, mahh? sau...tacere...sau incurajari decisive, depinde de caz si de persoana. Sarmi ma cunoaste cel mai bine..asa ca de fiecare data cand ma entuziasmez, imi raspunde calm: Bine, pisoi. Vreau doar sa fii fericita, iubita! si ma potoleste imediat din intrebat si sondat.
Mishu ma stie bine si a ajuns deja sa imi cunoasca damblalele: face diferenta cand e vorba de ambitii personale, cand e vorba de indragosteala, cand e vorba de atractie si pasiune carnala. Numai ca am inceput sa rad azi..cand purtam o discutie pe tema idolatriei BSB. (la dracu`, doar i`a prins si el!). Si il intreb daca isi mai aduce aminte de BSB. La care, din partea celalalta, raspunsul vine prompt: KEVIN!ZIc in gandul meu...omul o fi fost fan.De gay nu e gay, ca e cu Cris. Cu juma` de taste, intreb: A fost pasiunea vietii tale? RAspunde..razand..cu toate tastele acasa:NU, BOU. Pot sa jur ca el e alegerea ta!!Striiiiiikkkke! Am zanganit din toate incheieturile si am inceput sa ma intreb daca am deja un stil de barbat care ma da pe spate. In general, le combin: masculinitatea cu sensibilitatea, blond cu brunet, masivitate cu fragilitate. Constantele raman negrii(right on!), stilul, eleganta si inteligenta. Insa chiar si asa, din tot amalgamul asta, nu ma asteptam ca cineva sa puna degetul exact pe stilul meu.
Pe undeva, Mishu are dreptate, pentru ca nu ma vad cu un barbat insipid si incolor, care sa nu starneasca reactii. Mie imi place sa starnesc reactii, asa ca e evident ca cel de langa mine sa smulga zambete sau capete intoarse la masa, pe strada, in club. Si daca asta inseamna gusturi bune..atunci..DA, le AM!