Barbatul meu

Barbatul meu!Heh...Trebuie sa iau o gura lacoma de cafea inainte de a incepe sa vorbesc despre el.Poate asa imimai fac ordine in idei si imi aliniez cuvintele, ca in fata unui pluton de executie.
Barbatul meu nu are acte de provenienta.Este unul dintre cei putini, ca mine si ca tine, care alearga in voia sortii, incercand sa invinga destinul si pecetea ce i-a fost pusa in frunte.Nu-i este frica sa incerca marea cu degetul si e perfect constient de sine suficienta asta.Asta il face irezistibil. Sigur, si zambetul ravasit de dimineata, in fata caruia ai abandona si ultimul dram de constiinta ce ti se maizbate prin maduva spinarii.
Barbatul meu este de o masculinitate efervescenta, care-ti pisca fiecare por, intr-o dulce chinuiala. Te subjuga cu privirea lui, te inlantuie cu vorbele si ii cazi la picioare, epuizata..dupa o privire intensa pe care ti-o arunca...din intamplare.
El e cel care-mi smulge zambetele si reactiile demente in fiecare minut pe care-l petrecem impreuna. Imi intelege nebuniile si imi impartaseste micile placeri, la care se converteste doar pentru a-mi face pe plac.
Barbatul meu isi invinge orgoliul in momente cheie, scrasnind din dinti tot in momente cheie. E cel care nu uita niciodata ca face parte dintre cei putini, asa ca tine cu dintii de pozitia lui privilegiata.
Barbatul meu nu exista inca, dar i-am fabricat atent continutul.Poate asa voi evita imposibilul.

Hopa-sus cu increderea!

Am realizat niste lucruri azi.Cu putin ajutor..ce-i drept. Increderea de sine nu pica niciodata din inertie sau din cauza persoanei care o detine. Pica din cauza persoanelor din jur si a lipsei de feedback pe care o ai. Asta mi s-a intamplat si mie si mi se intampla de cateva luni, cand caruselul in care m-am dat ma ametise atat de tare incat imi pierdusem tinta.De fapt,nu, tinta era acolo si a fost acolo tot timpul, umbrita de frustrari, de alimentari negative si de complaceri in situatii abjecte. Acum realizez ca mai bine de cateva luni am fost moarta, spiritual vorbind. Ca mediul in care am trait mi-a consumat si bruma de energie pe care o aveam...in timp ce sorbea cu nesat si din paharul plin al increderii de sine. M-am transformat in ceea ce uram cu indarjire inainte: intr-un sac plin de nervi, de nemultumiri,de frustrari sociale si profesionale de..stagnari si de continue injosiri ale increderii. Intotdeauna mediul e de vina. Asa a fost si la mine. De fapt, ce naiba sa iasa din tine atunci cand esti supus la comploturi, esti bagat in jocuri de interese si detronari abuzive..si ai intarzieri de plata la salariu de vreo..trei luni?Asta iese din tine. Am ajuns sa tanjesc, dupa aproape un an de productie, dupa rasaritul de la 5.40 dimineata, vara, cand realizezi ca ..pentru prima oara ai dormit la munca si unu` din monteurii de noapte te-a admirat in timp ce stateai semi-adormita pe canapeaua teapana de la emisiuni. Ajungi sa tanjesti dupa trecut, ceea ce nu este un lucru rau, atata vreme cat trecutul iti confirma statutul, inteligenta, meritele si potenta. E normal..atunci cand realizezi(la timp)ca esti un animal deloc social si redus la instincte primare. E normal..cand te intrebi..ce se intampla cu tine.de ce stagnezi,..unde sunt motivatiile de odinioara..unde e lupta pentru a iesi un produs bun?E la fel de normal sa te refugiezi in vechi relatii daca psihicul tau le asociaza cu sentimente pozitive. E normal sa cauti apreciere si replici de admiratie in jur..dar e mai important sa fii constient permanent ca ele exista, indiferent daca tu le ceri sau nu. Cand am sentimente de indoiala, ma uit pe blog, ma uit pe poze, imi citesc materialele. Asta ma readuce deasupra liniei de plutire. Numai ca acum..am realizat asta dupa cateva luni bune. Tine minte, nu esti tu de vina..decat in masura in care lasi si accepti sa se intample asta..si sa ti se intample tie, asa cum am facut eu. Perioada de scaldat in namol se termina de fiecare data cu un cocktail savuros, in umbra unei zile toride de vara, cu pprtofelul plin si cu tipul visurilor tale langa tine

Esti propria ta reflectie: feminitatea!

Feminitate. Candoare. Delicatete. Miscari suave, ce descatuseaza delirul si pasiunea.

Sunt definitii diferite ale feminitatii. Pentru ca..feminitatea, ca orice alt concept, este modelata dupa propria experienta. In timp ce unul/una vede feminitatea ca o declansare continua a formelor rubiconde si stilului conservator-elevat, altul/alta vad in feminitate o adaptare la normele curente ale pietei: puterea de supravietuire, ambitia, deteminarea, toate pornind din acelasi fagas al sexului frumos. Feminitatea este insa adaptarea permanenta, feminitatea este lupta continua, care stirbeste brutalitatea trasaturilor fizice, dandu-le mai multa savoare(prin chiar brutalitatea ei).

Feminitatea este un stil labelizat cu propria persoana, feminitate inseamna a te simti bine in propria piele si a zambi la complimentele barbatului care te vede feminina. Faptul ca porti pantaloni, ca ai parul scurt si haine lalai nu iti sterg amprenta de femeie. E o idee preconceputa. Faptul ca iti scapa cate-o injuratura ghidusa in grupul de prieteni, nu te face mai putin feminina. Precum nici compania permanenta a barbatilor nu fac din tine o curva. Esenta este in a intelege feminitatea , sub toate formele ei de manifestare, si de a aduce semnificatiile la zi, la tot ceea ce se intampla in jurul tau. Doua lucruri sunt vitale insa: sa ai puterea sa fii feminina in continuare, pastrandu-ti amprenta personala. ...si doi...sa nu uiti ca feminitatea o descoperi dupa ce ajungi sa te intelegi pe tine. Pentru ca feminitatea nu are legatura nici cu programul de lucru, nici cu lipsa timpului, nici cu cei 4 copii si sotul ursuz care te asteapta acasa dupa o zi istovitoare. FEminitate inseamna sa nu uiti sa fii tu, indiferent de situatie.
NB: Am scris postul asta, inspirata fiind de o emisiune "magnifica" de pe Euforia. Nu ma intrebati ce cautam acolo, pentru ca nu am nici macar cea mai mica idee. Ce m-a determinat insa sa tastez pe tema asta a fost faptul ca femeile disperate nu pot fi niciodata feminine si tradeaza o stare superficiala de naturalete, generatoare de frustrari, atat pentru ele, cat si pentru cei care se uita la ele.Si cand ma gandesc ca la mijloc era doar un barbat banal si insipid, e normal sa incep sa imi pun intrebari legate de feminitate.