Jocul de domino

Ciudate cai mai are si viata asta. One leads to another, and all of them lead to a undefinite end, as zice eu. Cel putin, asta mi se intampla mie, pentru ca sunt momente in care totul in jurul meu e plin de liniste, iar alteori e nevoie doar de un telefon sa declanseze o reactie in lant. A doua varianta am "degustat-o" din plin ieri, de la vreo trei persoane, consecutiv..de am zis ca toate fortele universului comploteaza sa ma termine nervos. Dar partea buna e ca mi-am dat seama, odata in plus ca sunt paranoica..pardon..isterica(de fapt nu, doar paranoica...pentru ca nu tipam ...inca)...si am incercat sa le fac fatza in cel mai elegant mod cu putinta. Prima a fost o adevarata lovitura de spadasin..dar manusa mea de fier i`a lovit obrazul spadasinului ce spunea ca ii e dor, dupa 4 luni de retragere temporara de pe piata spadasinilor dornici de relatii. De ce ii era dor, nu am inteles prea bine, dar banuiesc ca avea legatura cu venirea lui in Constanta pentru cateva zile. Am ridicat din spranceana, din nou..si mi-am zis ca unii spadasini chiar nu trebuie provocati la duelul relatiei, pentru ca nu sunt in stare, nhey, nu vor sa il duca la bun sfarsit si abandoneaza jocul la jumatate. Replicile mi-au fost pe cat de acida este combinatia chimica h2so4(ete, mai stiu si chimie) si au penetrat la sange obrazul craiului, care nu a cedat in propuneri fonfloase si promisiuni de mai bine. Am incheiat discutia in stil formal, fara a lasa loc intepretarilor unui spadasin de 33 de ani. De la spadasinul senior, trecem la cel junior, care si-a incercat maiestria pe piesele de domino existential si degetul neastamparat a impins prima piesa. Asa au inceput sa cada si intrebarile: ai fost la Bucuresti? De ce nu ai sunat? Nu te-ai gandit ca vroiam sa te vad? Nu stiai ca nu te-am mai vazut demult? Unde ai dormit? Cu ce treaba ai venit? Aici, am salvat intorsura turnirului printr`un frumos joc de cuvinte si o scuza banala.
..iar piesele domino`ului au cazut pe rand, fara vlaga, la picioarele mele

Lebanese experience

Noapte. Aud vantul cum imi suiera pe la geamuri. Telefoanele imi suna incontinuu. SA fiu a naibii daca vreau sa ma misc de la cald..Asa ca le las sa sune. Am facut greseala sa raman online, insa, pentru ca cei care tocmai ma sunasera, incep sa imi dea buzzuri pe mess. Iar mess!Ma scuz politicos si le dau replica pe care au mai auzit`o de atatea ori: "Nu am chef". Slava Domnului ca imi sunt prieteni f buni si imi stiu toanele...ca altfel imi umpleau frigiderul. Numai ca o oferta nu putea fi refuzata. A fost mult prea bine formulata si insinuata pentru a fi refuzata. Mi-am pus hainele pe mine, m-am infofolit(vorba vine, ca imi pusesem doar un tricou..si ala verde) si am iesit. Am ajuns unde nu ma gandeam ca voi ajunge vreodata> restaurant libanez. Mi-am incruntat putin spranceana..am tras aer adanc in piept si am intrat. Mi-am facut cruce in cerul gurii si am zis ca daca plec pe 2 picioare de aici, voi scrie un blog sa descriu experienta. Ceea ce si fac, concluziile le trageti voi. Habar nu am ce am mancat, am citit tot ce era acolo pe meniu si cu greu imi puteam imagina gustul lor..asa ca m-am limitat la niste salate simple si un grill, si acelea comandate... nu de mine. Daca tot eram pentru prima oara, am zis macar sa nu o comit, sa vad ce e comestibil...sa fac pe atoatestiutoarea data viitoare si sa agasez chelnerii. La ora aia, restaurantul imi parea ca rezoneaza putin ca atmosfera cu restaurantele romantzate si pline de fum, femei usoare, oameni perversi si durdulii in infatisare al perioadelor interbelice sau de ce, nu.. de amplu ev mediu. Imaginea e putin dramatizata, dar da bine la scriitura. Daca ar fi sa descriu experienta cred ca... inedit ar fi primul cuvant care mi-ar veni in minte. Logic, orice experienta e facuta sa fie asa, right? A doua oara nu stiu daca as mai merge...dar se prea poate sa da, ca salatele sunt destul de interesante ca gust..combinate cu o inghetata de la Mac dupa, savurata aproape de mare, pe o furtuna de nisip. Mai mult nu am putut cere de la o seara de sfarsit de octombrie.

Virus Parties 2> When the Hazzards meet the crowd

Virus Series> When the Hazzards meet the crowd

Virus Nights, Episode II. When the Hazards conquer the crowd

Daca vineri seara ai ramas acasa, habar nu ai ce ai pierdut. Virus Events a revenit in forta pe piata constanteana si s-a pus pe treaba. Dupa ce au organizat Virus Nights vara trecuta, si-au pus in plan sa isi continue proiectul ambitios si sa faca lucrurile sa se miste putin prin Constanta in materie de clubbin` si organizare evenimente. Asa ca de vreo doua saptamani, cei de la Virus au inceput din nou contaminarea prin Constanta, in speranta ca vor gasi noi adepti. Proiectul pe care l-au pus la cale a inceput sa dea roade, asa ca nu au de ce sa se planga, momentan: locatiile in care au loc evenimentele sunt "mai" inedite decat si-ar fi dorit, iar cluberii le calca pragul in fiecare vineri, sa ia beaturile si viberurile in primire.
Asta s-a intamplat si vinerea trecuta, cand The Hazzard Dj`s(cei pe care ii tot auzi pe C FM in fiecare duminica de la 21) s-au urcat din nou la platane si butoane si au facut ceea ce stiu ei sa faca mai bine: sa puna muzica sa transforme muzica si sa transmita mai departe mesajul lor prin vibe`urile pline de basi. Si au reusit, pentru ca nici unul dintre cei adunati in micul club de langa Hotel Tineretului nu si-au mai gasit loc pe fotolii cand au auzit the mixed underground in urechi. Miscari sacadate, frizuri punkiste si trendoase, combinate cat mai original, urlete si maini ridicate deasupra capului si lumini incandescente, au fost exact ceea ce le-a trebuit Hazards`ilor sa isi dea seama ca isi fac treaba, si inca foarte bine.
Daca nu ai ajuns saptamana asta sa te virusezi, nu`i nimic. Saptamana viitoare, cei de la Virus Nights iti ofera acelasi tratament pe baza de electro, minimal, progressive underground`ist..dar cu doza marita. Asa ca..nu iti ramane decat sa te contaminezi!!!