Sunt momente...

...in care mi se face ingrozitor de dor de tine, dor de comunicare, dor de glume inteligente, dor de cultura, culturalizare si calm...mult calm. Mi`e dor de toate astea si cred ca mi`e dor si de mine, ca am uneori momente in care ma simt cel mai mare strain si cel mai mare dusman al constiintei mele. Sunt momente in care mi-e dor de dulcea simplitate, de ranjetele mele si de nebunia mea. Acum mi-e cel mai dor de ele, poate mai mult decat oricand. Acum cand realizez ca in jurul meu sunt forme fara fond, nedefinite si nearticulate. Sunt momente in care imi vreau sufletul inapoi, sufletul pe care mi l`am vandut cu cea mai mare nerusinare unor pungashiiudei, ce m-au adus la paralizie sentimentala:ignoranta, ipocrizia si pacatoasa superficialitate. As vrea sa nu mai am momente de dor..dar, in mutenia mea sentimentala, cred ca substratul emotiv e reface si urla dupa afirmare si..confirmare