Dilema provincialului

Got an offer today...sa plec de aici, din orasul asta care ma strange si ma constrange sa devin inculta spiritual..din Constanta. Unde? In marele Bucuresti..in Bucuresti`ul urbanizat in exces si plin de tentatii la orice colt. Pentru prima oara..am ezitat...nu stiam ce raspuns sa dau..asa ca am evitat unul categoric cat se poate de subtil..E ciudat de explicat, dar pe cat de ciudat...pe atat de normal..cred. De doi ani ma macina gandul asta..sa plec din COnstanta..sa las totul si sa o iau de la zero..in alta parte..Realizez ca imi asum riscuri imense...dar trebuie sa incep de undeva..Vreau mai mult..mult mai mult decat am si sunt si dispusa sa dau mai mult pentru a avea ce vreau sa am> stabilitate, independenta, echilibru, multumire. Nu imi fac o obsesie din asta..dar incerc sa analizez situatia pe toate partile..si ba iese Bucuresti`ul in avantaj..ba Constanta.. Ajunsa atat de aproape de unul din telurile existentiale..am tendinta de a da inapoi..de a ma dumiri si de a lua timid o decizie. Acum intervine prapastosenia, atat de specifica incornoratilor ca mine..planurile, sacii in caruta inca inexistenta.Am familia aici, am prietenii aici, am..obisnuinta si un oarecare echilibru..dar toate astea intra in conflict zilnic cu ce descopar in jurul meu..Cum e mai bine? SA ma multumesc cu echilibrul contrariilor sau sa ajung undeva unde contrariile sunt doar contrarii si sunt luate ca atare, dar nu te constrang cu nimic..decat cu definitia lor?Interesanta disputa existentiala. Ma gandesc unde voi fi peste doi ani..cand voi citi din nou blogul asta..si daca voi avea regrete in ceea ce priveste decizia pe care am luat`o.